VIDEO La 30 de ani de la Revoluție, Guvernul ia o măsură în semn de recunoștință față de cei care au luptat pentru libertate pe perioada tenebrosului regim comunist. Vizați sunt foștii deținuți politic

Guvernul Orban adoptă marți, la 30 de ani de la Revoluție, o Hotărâre de Guvern prin care transformă Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România în institut de utilitate publică. Propunerea a fost făcută de secretarul general al Guvernului, Antonel Tănase. 

Antonel Tănase: Vă propun HG pentru recunoașterea Asociației Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România ca fiind de utilitate publică. Are toate avizele. 

Ludovic Orban: La 30 de ani de la Revoluție măcar să reparăm noi. Știți în ce situație sunt deținuții politic, că sunt evacuați din sedii, n-au resursele financiare pentru a-și susține activitatea, sunt oameni în vârstă... De acord cu HG!

Vedeți video de la 53:00:

În prezent, AFDPR este codusă de Octav Bjoza, care, între anii 1956-1958, a făcut parte, citez: "împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov".

Cone este Octav Bjoza, conform site-ului AFDPR: "S-a născut la 11 august 1938, în municipiul Iaşi, fiul lui Ioan şi al Georgetei, de naţionalitate română şi religie ortodoxă. Din anii 1941-42 se stabileşte cu familia în zona Braşov, tatăl fiind CFR-ist.

Este absolvent al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov (1956). Între anii 1957-58 îl găsim student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

La finele anului I, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, a fost exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi. Între anii 1956-1958 a făcut parte, citez: „împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, care avea drept scop înlăturarea regimului democrat popular din ţara noastră pe calea violenţei”.

La Iaşi este anchetat de cpt. David Isidor si de către lt. maj. Casparovici Eugen, apoi foarte scurt la Securitatea URANUS din Bucureşti de către cpt. Gheorghe Enoiu şi în final, la Securitatea din Braşov, de către lt. maj. Traian Urzică şi mr. Stelian Alexandrescu.

A fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov, la data de 10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin sentinţa nr. 672/10.10.1958,  pentru delictul  crimă  de uneltire împotriva ordinii sociale. Preşedintele completului de judecată a fost faimosul maior de justiţie Dragoş Cojocaru, cel care a trimis la moarte loturile de luptători anticomunişti ale maiorului Nicolae Dabija, Ion Gavrilă Ogoranu şi altele.

Pedepsele fiind exagerat de mari, în comparaţie cu faptele comise, la 09 februarie 1962, prin decizia nr. 34 a Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române (RPR) – Colegiul Militar admite recursul declarat de Procurorul General al RPR, casează sentinţa de mai sus şi îl condamnă la 4 ani temniţă grea. A trecut prin închisorile: Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava-Fortul „13”, prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării, ca Bacul „4”,  Periprava Centru şi Periprava – Secţia Grindu, de unde a fost eliberat vineri 23 iunie ora 0.00, 1962 .

S-a căsătorit imediat cu prietena sa, Carmen Sireteanu care l-a aşteptat cei 4 ani, cu care va avea un fiu, pe Mircea.

A fost împiedicat să reia studiile superioare. De nevoie, împreună cu soţia, urmează cursurile unei şcoli tehnice postliceale de instalaţii pentru construcţii civile şi industriale (curs de zi de 3 ani), între anii 1962-1965.
După ce din anul 1965 s-a permis reluarea cursurilor superioare, în 1966 dă examen de admitere şi intră la Facultatea de Electromecanică din cadrul Universităţii din Braşov, pe care a absolvit-o în anul 1972.

A fost salariat la două întreprinderi:

– Trustul de Instalaţii şi Montaje Braşov (1965-1972)

– Trustul Electromontaj Bucureşti – Şantierul Braşov (1972-1992), de unde s-a pensionat la limită de vârstă.
Consecinţe ale detenţiei politice:

– tatăl, Bjoza Ioan este arestat şi reţinut de Securitate timp de 5 luni, pentru delictul „influenţarea completului de judecată prin acte de teroare”,  îşi va pierde pentru totdeauna serviciul avut (octombrie 1958 – martie 1959). Tribunalul Militar Braşov îşi declină competenţa în favoarea Tribunalului Civil care îl achită;

– mama, Bjoza Georgeta, contabilă, dată afară din serviciu, iar după un an, reprimită  ca muncitor necalificat (încărcător manual de cărămidă în vagoanele Căilor Ferate Române -CFR) ;

– pierderea terenului şi a casei părinteşti din municipiul Iaşi, familia fiind terorizată psihic, este « obligată » să le doneze statului. Era în anul 1978, când secretar al Partidului Comunist al judeţului Iaşi era Ion Iliescu;

– imposibilitatea promovării în serviciu;

– nu a primit locuinţă din fondul de stat;

– nu i s-a permis plecarea la muncă în ţări arabe şi în excursie în ţări occidentale;

– unicul fiu, Mircea, a reuşit la Liceul de Marină din Constanţa, dar după  două luni este exmatriculat din cauza dosarului tatălui (figurează retras la cerere!!!) s-a îmbolnăvit psihic, peste mai mulţi ani, de diabet, moare la 42 de ani, lăsând în urmă doi copii, orfani de ambii părinţi;

– printr-o reţea de informatori, prieteni apropiaţi, Securitatea l-a urmărit de la eliberare până în 1989.

Alte precizări:

– nu a fost membru al Partidului Comunist Român;

– în decembrie 1989, este ales cu unanimitate de voturi, de către salariaţii Electromontaj Braşov,   preşedinte al Frontului Salvării Naţionale, funcţie exerciată până în momentul în care îşi dă seama că  „salvarea” se referea la activiştii de partid, securişti şi miliţieni;

– este membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei din Decembrie 1989 (APAR) din Braşov, înfiinţată la începutul anilor 1990;

– în Caietele Revoluţiei nr.4-5/2010, editate de Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, la  pagina 113 este consemnat: „Octav Bjoza este participant direct la Revoluţia din Decembrie 1989, fiind primul braşovean care a pătruns în sediul Securităţii Statului din Braşov. Nu a solicitat ulterior certificat de revoluţionar”;

– nu a colaborat cu Securitatea, în conformitate cu decizia nr.28/19.03.2002, reactualizată cu nr. P2412/13.08.2013, date de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS);

– posedă decizia nr. 4264/27.11.2003, privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă;".

De altfel, bătaia de joc cu care sunt tratați deținuții politic a fost semnalată și de jurnalista Oana Stănciulescu.

"Astăzi, Asociația Foștilor Deținuți politici, înființată de Ticu Dumitrescu, și condusă acum de Octav Bjoza, supraviețuiește din cotizațiile foștilor deținuți politici, toți peste 80 de ani, cu pensii mici. Dosarul a fost depus la SGG în urmă cu un an, dar sigur că nu aveam nicio așteptare de la PSD. Foștii deținuți politici, arestați, bătuți, mutilați de comuniști, n-au avut o viață ușoară nici după 1989. Și nu au avut parte nici de recunoaștere din partea societății!", a scris jurnalista pe Facebook.