Moartea unei tinere, Wu Huayan, în vârstă de 24 de ani, în spitalul Guizhou Medical University din orașul Tongren, a repornit în China o discuție legată de condițiile de trai de acolo, din țara considerată a doua economie a lumii.
Tânara cântărea 21,6 kilograme și avea 1,35 metri înălțime în octombrie 2019, când a fost internată în spitalul din Tongren, lucru apărut atunci în presa din China. Povestea ei pare mai degrabă una din vreme de război – micuța chinezoaică a avut ani de zile grijă de fratele care suferea de o boală psihică, cu care împărțea hrana și medicamentele cumpărate din veniturile de doar 300 yuani (43,50$) pe lună primiți de la stat. Cei doi rămăseseră de multă vreme fără părinți și au fost ținuți până la majorat de niște rude.
Presa chineză specifică faptul că, îm ultimii ani, tânăra a avut mese care constau numai dintr-un bol de orez și puțin ardei iute. Din cauza picioarelor umflate, a problemelor de respirație și a unei stări generale de slăbiciune a fost internată, iar în spital s-a descoperit că avea și probleme grave la o valvă a inimii, care puteau fi rezolvate numai printr-o operație costisitoare, de 200.000 yuani (29.000$).
La apelul făcut de presa locală s-a început o strângere de fonduri pentru acoperirea costului operației, dar starea tinerei s-a degradat în timp, ajungându-se ca pe 13 ianuarie să nu se mai poată face nimic pentru ea, decedând. Moartea ei a stârnit discuții aprinse pe rețelele sociale chinezești, mulți întrebându-se cum este posibil să mai existe în China zilelor noastre oameni care să moară ca urmare a lipsurilor alimentare suportate ani la rând.
Numai că acești chinezi indignați trăiesc în zona prosperă de pe coastă, unde au fost făcute marile investiții occidentale pe lângă care au apărut și marile centre industriale chinezești. În afara zonei de Sud-Est, China comunistă este încă o țară săracă, o țară cu zone întinse unde săracia este extremă. Deși autoritățile de la Beijing se laudă cu marile realizări ale regimului comunist, o bună parte dintre chinezi trăiește mai puțin decent, comparabil cu standardele occidentale.
În 2015, președintele Xi Jinping a prezentat un plan pentru eradicarea sărăciei până la sfârșitul anului 2020, plan care trebuia să fie îndeplinit de 775.000 de activiști ai partidului comunist, adică tocmai de membrii partidului care a produs cele mai mari și mai dramatice perioade de foamete din secolul al XX-lea. Evident, datele oficiale din anii următori au arătat că sărăcia scade în majoritatea zonelor Chinei, dar e de notorietate că raportările oficialilor comuniști nu au legătura cu realitatea, de cele mai multe ori. De exemplu, în ianuarie anul acesta, autoritățile provinciei Jiangsu au raportat că doar 17 persoane trăiesc în sărăcie, din cele 80 milioane de locuitori ai provinciei. Deși Jiangsu este una dintre puținele provincii prospere din China, cifrele ridicole prezentate de autorități i-au făcut și pe chinezi să ironizeze pe rețelele sociale felul în care este reflectată ”realitatea” în țara lor.
Un raport al Băncii Mondiale arată că din 2010 până în 2017 numărul celor care trăiesc sub limita săraciei (sub 1,90 $ pe zi) a scăzut de la 230 milioane la aproximativ 40 milioane, dar acest raport a fost realizat folosind datele prezentate de Biroul Național de Statistică al Chinei, subordonat comuniștilor de la Beijing... – mai multe detalii AICI.
Conform unui raport al FMI, China este în momentul de față una dintre țările cu cele mai mari diferențe la capitolul venituri pe cap de locuitor – detalii AICI.
Iar campania de eradicare a sărăciei în provinciile cele mai problematice a constat, în special, în reparatul drumurilor, a acoperișurilor, a gardurilor, crearea unor rețele de canalizare în unele zone rurale, instalarea de toalete în multe din casele particulare, repararea și utilarea cabinetelor medicale. Ca urmare a felului în care a fost gândită si aplicată ”eradicarea sărăciei”, chiar și în presa chineză s-au pus întrebări dacă măsurile enumerate sunt doar o îmbunătățire pasageră a nivelului de trai, sau dacă statul va mai susține, în continuare, dezvoltarea acelor zone. Numai că odată declarate ieșite din zona de sărăcie extremă, acele zone nu vor mai primi subsidii de la guvernul central din Beijing, guvern care oricum suportă o scădere vizibilă a veniturilor datorată încetinirii creșterii economice și a marelui război comercial cu Statele Unite. Iar fără banii de la guvern chinezii din zonele problematice nu vor mai avea prea multe șanse să iasă din sărăcia extremă – mai multe detalii AICI. Atât că, în acord cu hotărârile Partidului Comunist Chinez, anul acesta vor dispărea săracii din China... – AICI.
Să nu uităm nici că în China au fost reportate și cazuri de ciumă bubonică, o boală care a fost eradicată din lumea civilizată.