Site-ul oficial al președinției iraniene a prezentat, joi, convorbirea telefonică dintre premierul Marii Britanii, Boris Johnson, și președintele Iranului, Hassan Rouhani, convorbire care a avut loc în aceeași zi – mai multe detalii AICI.
În timpul discuției, președintele iranian a descris reacția conducerii statului său la execuția generalului Soleimani de către forțele militare ale Statelor Unite, mai exact atacarea bazei militare americane din Irak, ca măsură de apărare legitimă permisă de Articolul 51 al Cartei Organizației Națiunilor Unite. ”Dacă Statele Unite fac încă o greșeală, vor primi un răspuns foarte periculos”, i-a mai spus președintele iranian premierului britanic.
Rouhani l-a descris în timpul convorbirii pe generalul terorist exterminat de americani drept ”martirul” care ”a fost un prieten al celor din toate regiunile și un campion în lupta împotriva terorismului”, iar asta ar transforma executarea lui într-o ”amenințare serioasă la securitatea regională”. Elucubrațiile președintelui iranian au mers mai departe: ”Ca o persoana care i-a fost prieten și a cooperat cu generalul Soleimani pentru aproape 40 de ani, afirm ca el a căutat să întărească securitatea și stabilitatea regională”.
Rouhani a criticat declarațiile făcute de oficiali din guvernul britanic, legate de executarea lui Soleimani, îndemnând la o reconsiderare serioasă a acestora și trântind apoi o tâmpenie colosală: ”Dacă nu ar fi fost eforturile făcute de martirul general Qasem Soleimani, voi nu ați fi calmi în Londra azi!”. Și mai departe: ”Americanii și Casa Alba nu au cunoștințe despre regiune și numai după actul lor terorist au înțeles ce greșeală au făcut, din cauza revoltei națiunilor din regiune și a unității pe care a creat-o”.
Ce nu spune site-ul președintelui iranian este că premierul britanic a îndemnat Iranul să renunțe la provocări și a cerut eliberarea lui Nazanin Zaghari-Ratcliffe și a celorlalți deținuți politic care au dublă cetățenie, britanică și iraniană – mai multe detalii AICI.
Lăsând la o parte faptul că nici o persoană cât de cât normală mintal nu ar afirma că liniștea din Londra se datorează lui Soleimani, cele spuse despre așa-zisa ”revoltă a națiunilor” din regiune nu au nici cea mai mică legătură cu realitatea.
Pe parcursul anului 2019, mai multe nave civile aflate în tranzit prin Golful Oman au fost atacate de iranieni, atacuri nerecunoscute însă nici până în momentul de față. Au avut loc, în aceeași perioadă, și mai multe atacuri cu rachete și drone îndreptate împotriva aeroporturilor, rafinăriilor și conductelor magistrale saudite, venite fie din Yemen, din partea forțelor Houthi coordonate de Teheran, fie direct de pe teritoriul Iranului. Revoltele din toamnă din Irak și din Liban au fost la un moment dat îndreptate direct împotriva Iranului, care are o puternică influență în cele două țări despre care se poate spune foarte corect că îi sunt practic captive – mai multe detalii AICI.
Uciderile de către lunetiști a demonstranților din Irak au fost atribuite de irakieni exact forțelor comandate de Soleimani, iar atacul asupra unui consulat iranian a avut loc chiar într-un oraș șiit irakian, în Karbala, în luna noiembrie – mai multe detalii AICI.
După atacul cu rachete îndreptat împotriva bazei americane, ministrul de externe al Irakului l-a convocat pe ambasadorul iranian pentru explicații legate de agresiunea de pe teritoriul său – mai multe detalii AICI.
Un lucru să fie cât se poate de clar: dictatura din Iran nu a adus, în nici un caz, stabilitate în regiune. Siria, Libanul, Irakul și Yemenul au pe teritoriul lor trupe iraniene care amenință în mod permanent stabilitatea în regiune. Discursul oficial al Teheranului este indreptat în mod explicit împotriva statului Israel, despre care afirmă deschis, de ani de zile, că intenționează să îl distrugă.
Convorbirea telefonică dintre cei doi a avut loc după ce Dominic Raab, șeful Externelor Marii Britanii, a discutat cu Secretarul de Stat Mike Pompeo, la Washington, miercuri.