"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Qasem Soleimani, coordonator al acțiunilor teroriste iraniene, a fost ucis ”într-o acţiune defensivă decisivă menită să protejeze personalul american din străinătate” şi să descurajeze viitoare atacuri, a confirmat vineri Pentagonul.
În acest context, deputatul PNL Ovidiu Raețchi, vicepreședinte al Comisiei pentru Apărare din Camera Deputaților, a subliniat, într-o analiză pentru publicația Adevărul, că Iranul va pierde, indiferent de scenariu, în disputa cu SUA, fie că e vorba despre o confruntare militară clasică sau o ripostă iraniană "în penumbră", de tip terorist.
Mai mult, liberalul a precizat că "o mişcare revoluţionară în interiorul Iranului va fi puternic încurajată în anul 2020 de către Occident", iar astfel există șanse majore ca regimul ayatollahilor să pice până în 2021.
De asemenea, Raețchi a atras atenția că "prin intermediul armatelor sale proxy şi al forţei expediţionare coordonate de Qassem Soleimani, Iranul putea face aproape orice în Orientul Mijlociu, fără teama de consecinţe: atacuri asupra Israelului, atacuri asupra unor rivali sunniţi în Siria şi Irak, atacuri împotriva diplomaţilor americani la Bagdad. Cine crede că Statele Unite şi Israelul ar fi tolerat la nesfârşit această extindere necontrolată, se află într-o mare eroare. Nu e vorba doar de un actor agresiv, ci, mai ales, de unul care – acţionând prin intermediari pe care nu îi controlează întotdeauna integral – este imprevizibil şi parţial iraţional".
Redăm o parte din analiza deputatului Ovidiu Raețchi (analiza completă o puteți citi AICI):
"Prin eliminarea asumată a lui Qassem Soleimani, Statele Unite provoacă practic Iranul să iasă din umbra acţiunilor conspirate şi să facă nişte paşi bărbateşti, la lumina zilei.
Iar asta reprezintă o mare problemă pentru Teheran. Pentru că, într-o confruntare la lumina zilei, regimul ayatollahilor e mult mai fragil decât în penumbre. Superioritatea aeriană americană şi israeliană sunt decisive când vine vorba de acţiuni militare clasice. Cu alte cuvinte, Teheranul va pierde în orice scenariu: dacă va răspunde deschis, la lumina zilei, va fi pedepsit sever (şi ştie asta); dacă nu va răspunde, prestigiul său în lumea şiită va fi grav afectat; dacă va opta tot pentru un răspuns neasumat, prin intermediari cu caracter terorist, furia internaţională la adresa ayatollahilor va creşte. Aparent, acţiunile tot mai agresive ale Iranului în ultimul an par a fi convins liderii de la Washington şi Tel Aviv să acţioneze decisiv. Teheranul a mers prea departe. E atât de adânc înşurubat în toate punctele strategice ale Orientului Mijlociu, încât soluţia logică pare mai degrabă o încercare de a dărâma regimul în ansamblu decât tentativa de a smulge fiecare punct de presiune în parte. O mişcare revoluţionară în interiorul Iranului va fi puternic încurajată în anul 2020 de către Occident – iar eliminarea lui Soleimani e un pas în această direcţie. Din acest punct de vedere, decisive pentru viitorul Persiei vor fi deciziile strategice pe care le iau la această oră Rusia şi China".
