Acuzație-BOMBĂ! Marius Oprea: Gelu Voican Voiculescu a furat arhiva Securității București și a dosit-o la Institutul Revoluției Române! Voican e deținătorul a 100.000 de dosare! EXCLUSIV


Acuzație-BOMBĂ! Marius Oprea: Gelu Voican Voiculescu a furat arhiva Securității București și a dosit-o la Institutul Revoluției Române! Voican e deținătorul a 100.000 de dosare! EXCLUSIV

Pe 22 decembrie 1989, în timp ce revoluționarii erau secerați de gloanțe și Bucureștiul degenera într-o baie de sânge, pe fundalul operațiunii criminale ”Teroriștii”, toxicul securistoid Gelu Voican Voiculescu și-a însușit arhiva Securității București, pe care avea să o stivuiască în cabinetul său de la Guvern, de-a lungul sinistrei perioade în care a ocupat funcția de viceprim-ministru în cabinetul provizoriu Petre Roman (1989-1990).

Acuzațiile îi aparțin istoricului și scriitorului Marius Oprea, care avertizează că, în momentul plecării de la Guvern, Gelu Voican Voiculescu a transferat arhiva Securității București – aproximativ 100.000 de dosare – într-o locație necunoscută, dar este foarte probabil ca ”prada” să fi fost dosită, finalmente, chiar în incinta Institutului Revoluției Române, sinecură pe care Voican o patronează dintotdeauna, via nomenklaturistul Ion Iliescu, deși ambii sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea de crime împotriva umanității.

CITEȘTE și Adevăratul profil al sângerosului securistoid Gelu Voican Voiculescu, tătucul noii Securități și slugă a lui Iliescu. Yoghinul securiștilor, o culme a abjecției și a toxicității

Podul.ro vă prezintă acuzațiile lui Marius Oprea:

Dispariția unei arhive de cel puțin 100.000 de dosare

„Ce s-a întâmplat cu arhiva care a fost deţinută de Securitatea municipiului Bucureşti? La CNSAS nu a ajuns, iar la SRI nu există, potrivit informațiilor pe care le dețin, decât câteva note informative ale Serviciului K, note ale unor foști deținuți referitoare la colegii de celulă. În realitate, Serviciul K era una dintre cele mai puternice şi mai prezente structuri ale Securităţii. Şi totuşi, cum a dispărut arhiva Securităţii municipiului Bucureşti? Eu unul nu cred că revoluționarii ar fi distrus-o, așa cum s-a încercat să se acrediteze, sau că securiștii – în 22 decembrie 1989, când prăbușirea lui Ceaușescu devenise o evidență de necontestat – ar fi reușit să o facă nevăzută. Evenimentele se precipitau de la o secundă la alta, iar sediile Securităţii erau luate cu asalt de populaţie. Nu cred că securiştii au avut timpul necesar pentru a organiza strămutarea arhivei sau nimicirea ei, cu atât mai puţin în acel context de viaţă şi de moarte. Desigur, putem accepta că unii revoluționari au sustras dosare din arhivă, dar haideți să fim serioși: nu aveau cum să plece cu nişte camioane acasă, astfel încât să dispară, ca prin minune, 100.000 de dosare în mai multe volume.

Cum și-a însușit arhiva

În realitate, foarte multe dosare au fost luate de la Securitatea municipiului București și transferate la Guvern, prin ordinul vicepremierului Gelu Voican Voiculescu, care nu era nimic altceva decât ministrul fostei Securităţi. Eu mă aflu în posesia unui prim proiect de lege scris de mână, în februarie 1990 – este vorba despre un exemplar unic – prin care Gelu Voican Voiculescu intenționa să reînființeze Securitatea. Proiectul este semnat şi de omul lui Gelu Voican Voiculescu – Viorel Tache, maior de Securitate şi, totodată, unul dintre creierele „doi ş-un sfert” (UM 0215). De asemenea, am aflat că Gelu Voican Voiculescu discutase problema reînfiinţării Securităţii cu Ion Iliescu, în februarie 1990, semn că proiectul era dorit cu ardoare.

Jocul lui Nicolae Militaru

Generalul Nicolae Militaru s-a opus inițiativei lui Voican, doar fiindcă voia să se ocupe personal de trierea viitoarelor cadre. Militaru dorea să-și regleze niște conturi cu acest prilej, generalul vizând o serie de căpetenii ale Securității care îl supravegheaseră, începând cu 1978, când a fost trecut în rezervă pe motiv de legături cu Kremlinul.

Birourile lui Voican, ticsite până la tavan cu dosarele Securității!

Revenind la arhiva Direcției 1 de informații interne, arhiva Securității București, pe care Gelu Voican Voiculescu a transferat-o cu de la sine putere la Guvern, e limpede că dosarele conțineau informații esențiale privitoare la operațiunile și la satrapii Securității – Bucureștiul reprezenta orașul-vitrină al României, principalul bârlog al poliției politice. Totodată, această arhivă este esențială și în ceea ce privește dezvăluirea acțiunilor Securității din preajma Revoluției. În fond, Securitatea Municipiului București deținea arhiva centrală. Toate aceste dosare au ajuns la etajul 5 al Guvernului, unde își avea cabinetul Gelu Voican Voiculescu. Birourile erau ticsite cu vrafuri de dosare care ajungeau până la tavan. Arhiva a fost mutată din incinta Palatului Victoria odată cu plecarea lui Gelu Voican Voiculescu. Este foarte posibil ca dosarele să fi ajuns, finalmente,  la Institutul Revoluției, sinecura lui Ion Iliescu, acolo unde Gelu Voican Voiculescu lucrează și în prezent. Cantitatea asta de dosare nu poate fi ținută acasă.

Războiul Voican-Măgureanu și tăcerea SRI

Nu văd – și nici nu există – vreun temei legal în virtutea căruia Gelu Voican Voiculescu să dețină această importantă arhivă a Securității. Sunt convins că încă o deține, fiindcă el nu a predat-o la CNSAS și nici la SRI. Firește, ar fi normal ca SRI să lămurească dacă a primit arhiva sau părți ale acesteia, deși era de notorietate rivalitatea uriașă dintre Gelu Voican Voiculescu și Virgil Măgureanu. Pe fundalul reglărilor de conturi securistice dintre <Doi ș-un sfert> și SRI, vendete care presupuneau transpirarea de informații în presă, au apărut scandalurile mediatice privitoare la <Terasa Anda> și la ascultările ilegale de telefoane. Dacă la începutul anilor '90 rivalitatea Voiculescu-Măgureanu luase forma unui război subteran, lucrurile s-au mai calmat, treptat-treptat, pe măsură ce SRI a câștigat teren în câmpul tactic.”

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.