"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Se știe bine că Moscova folosește de mulți ani gazele naturale atât în războiul împotriva Ucrainei, cât și pentru a face Europa dependentă de resursele sale. Contractul dintre Rusia și Ucraina, care tocmai se încheie la sfârșitul anului acesta, fusese semnat de șefa opoziției de la Kiev, Iulia Timoșenko, în 2008, dar conflictul încă deschis dintre Rusia și Ucraina a facut ca realizarea unui nou acord pentru tranzitul gazelor rusești pe teritoriul ucrainean să fie amânat sine die, data finală la care se putea ajunge la semnarea unui noi contract pentru anii următori fiind 13 decembrie anul acesta, conform regulamentelor Uniunii Europene.
Înțelegând că riscă probleme mari în cazul tranzitului gazelor naturale, cele două țări și-au luat măsuri de precauție pentru momentul acesta, compania națională de gaz a Ucrainei, Naftongaz, stocând până la acest moment 20 miliarde metri cubi de gaze în depozitele sale, ceea ce e cu 30% mai mult decât anul trecut. Volumul suplimentar a fost stocat pentru a putea fi oferit în continuare necesarul pentru această iarnă țărilor dependente de gazul tranzitat prin Ucraina, în cazul opririi livrărilor din Rusia.
Polonia, una dintre țările cu un consum mare de gaze naturale, care era dependentă de livrarile din Rusia, a anunțat că are depozitele de gaz pline și se poate descurca fară gazul rusesc în perioada următoare. ”Riscul încetării tranzitului gazului rusesc prin Ucraina este prezent începând de la 1 ianuarie 2020, de vreme ce contractul care permitea acest lucru a expirat și alt contract nu a fost semnat. În situația aceasta, producția naționala, rezervele din depozite și posibilitățile de a importa inclusiv din Belarus, dau un total de 25,6 miliarde metri cubi de gaz pe an, la un consum de 19 miliarde metri cubi”, au declarat pentru presă reprezentantii PGNIG, compania națională de gaze din Polonia, pe 11 decembrie – mai multe detalii AICI.
Polonia are încheiat un acord cu Statele Unite pentru livrarea de gaz petrolier lichefiat, pentru 20 de ani începând de la sfârșitul anului trecut, și a început din 2019 importul, tocmai pentru a scăpa de dependența periculoasă de gazele rușilor – mai multe detalii AICI.
Cea mai mare consumatoare de gaze rusești din Europa rămâne Germania, din ce în ce mai dependentă de acestea, mai ales după începerea închiderii centralelor nucleare care îi asigurau bună parte din necesarul de energie. Prin concesiile pe care le-a făcut astfel Berlinul Moscovei, în domeniul energetic, întreaga Uniune Europeana rămâne vulnerabilă în fața Rusiei, de unde a importat până anul acesta aproximativ 40% din totalul gazelor naturale consumate.
Rusia a contruit deja rute alternative celor din Ucraina, Turk Stream și Nord Stream II, pentru livrarea de gaz în Europa, iar acestea vor putea fi folosite în scurt timp – Turk Stream va începe să funcționeze din ianuarie, iar Nord Stream II din mai. Împreună luate însă, cele două au capacitate de 85 miliarde metri cubi, spre deosebire de conductele din Ucraina, prin care puteau fi transportate în Europa 90 miliarde metri cubi de gaze naturale.
România și-a crescut rezervele depozitate cu 10% pentru iarna aceasta, ca masură de precauție, pentru că importa aproximativ 20% din gazele naturale consumate, cea mai mare parte din importuri venind din Rusia. În condițiile unei ierni blânde e posibil ca să nu fie nevoie de importuri mari de gaze naturale, pe care însă, în cazul unei ierni grele, le vom putea avea la prețuri mari din Ungaria, care are capacități mari de depozitare, deoarece nu are producție proprie de gaze care să conteze prea mult. Oricum, e foarte clar acum cât de mare e pericolul dependenței de gaze rusești pentru țara noastră, situație la care nu s-ar fi ajuns dacă nu s-ar fi renunțat la exploatarea gazelor de șist și dacă ar fi început deja exploatarea zăcămintelor din Marea Neagră.
