După cinci luni de viață politică intensă, trăită, în linii mari, la vedere, Republica Moldova se întoarce în lumea umbrelor.
Evoluțiile de până acum sugerează că noua stăpânire socialistă, înșurubată în instituțiile statului, va încerca să-și securizeze poziția privilegiată prin acțiuni de culise, netransparente și la limita sau dincolo de limita legalității. Intenția sa este de a guverna de pe poziții de forță, nu neapărat în sensul violent al cuvântului, dar cu siguranță în mod autoritar. Va recurge în scurt timp la folosirea pe larg a resurselor publice, prin manipularea societății și prin intimidarea fără menajamente a adversarilor politici, cărora nu le va lăsa prea mult spațiu de manevră.
Sunt măsuri preventive. Dodon și compania înțeleg că puterea absolută pe care au obținut-o este disproporționată și deci nu pe deplin legitimă în raport cu treimea și ceva de mandate pe care le au în Parlament. Lor le aparțin primele trei funcții în stat și asta este deja prea mult. Dacă îl punem la socoteală și pe proaspătul primar al Chișinăului – și el cu stea roșie în frunte – vom înțelege pe baza acestui „careu de ași” de ce uneori democrația, atunci când este siluită, se prezintă strâmbă și nedreaptă, în cazul de față pentru că nu asigură principiul reprezentativității. În realitate socialiștii sunt departe de a fi majoritari în Republica Moldova.
De aceea, pentru a se menține la putere, ei au început să folosească intens în beneficiul lor instituțiile concepute să fie de frână și echilibru, acum paralizate și aservite politic. Cu ajutorul acestui instrumentar pe care și l-au adjudecat în lunile din urmă, inclusiv prin vicleșuguri și profitând de naivitatea foștilor aliați, vor instaura în societate ceea ce, după obiceiul locului, se numește „stabilitate”. Toată lumea înțelege că, de fapt, aceasta este formula eufemistică pentru o nouă stagnare camuflată prin realizări închipuite și exagerate, la adăpostul căreia PSRM, ca altădată PD-ul lui Plahotniuc, să se așeze în sistem pentru a perioadă îndelungată.
Cine îl poate opri?
Într-o fază incipientă, gruparea lui Dodon, asistată din afară de consultanți ruși și secondată local de Partidul Democrat, nu va întâmpina obstacole majore în calea sa. Partenerii internaționali par să dea semnale neoficiale de resemnare și disponibilitate de a lucra cu „materialul clientului”, adică cu majoritatea legală din Parlament. Alta mai bună nu este, nu mai este. Sau încă nu este.
Dar poate fi, dacă PD se transformă într-un partid frecventabil. Pentru aceasta i se sugerează să se lepede de Plahotniuc, idee pe care fruntașii pediști încearcă în prezent să o acrediteze ca fiind deja produsă. E greu de crezut, însă, că fibra și năravurile lor pot suporta modificări peste noapte. În plus, deocamdată lor le convine să fie lăsați în pace de aparatul represiv controlat acum de Dodon. Au așteptat să treacă furtuna în timp ce PSRM îi ținea sub presiune, cu ajutorul Blocului ACUM, fără ca socialiștii, însă, prevăzători, să-i distrugă, ca să aibă cu cine trata rezonabil la un moment dat. După ce acest moment a intervenit, pediștii nu se grăbesc nicăieri, se regrupează și așteaptă greșelile flagrante ale competitorilor și o posibilitate favorabilă de a reveni în prim-plan.
Ca să existe șanse ca socialiștii să fi dislocați de la putere, e nevoie de o presiune continuă asupra lor, din partea tuturor entităților politice și civile locale. Da, oricine poate considera că are lucruri mai bune de făcut, dar nu în condițiile unei guvernări retrograde și antinaționale cum este cea a PSRM.
Depinde și cât de departe vor merge Dodon și moldoveniștii săi în planurile pe care și le coordonează cu rușii sau pe care le primesc direct de la ambasada Rusiei. Până la urmă, socialiștii, oricât s-ar strădui, nu vor rezista în fața ispitei de a își lua revanșa față de cetățenii care gândesc și simt românește.
Aici se găsește principala lor vulnerabilitate, în ura lor patologică față de tot ce este românesc în Republica Moldova. De la acest defect li se va trage căderea.