Toamna marilor proteste în Orientul Apropiat. Manifestații masive în Irak, Iran și Liban

Toamna asta a însemnat pentru o parte din Orientul Apropiat, mai precis în Irak, Liban și acum în Iran, o perioadă de revenire a marilor demonstrații, care au fost și sunt îndreptate strict împotriva politicii clericilor șiiți de la Teheran. Protestatarilor li s-a răspuns brutal, așa cum era de așteptat.

Manifestațiile din Irak au fost cele mai mari, dar și cele mai sângeros reprimate, știindu-se până acum de uciderea a 319 protestatari și de rănirea a peste 8000, în confruntările cu forțele de securitate irakiene și cu elemente ale trupelor speciale iraniene. Irakienii au ieșit în stradă din cauza imenselor probleme economice ale țării, a corupției, a șomajului, dar și a problemelor cronice privind alimentarea cu apă și cu energie electrică, probleme care persistă, deși țara a obținut în 2018, numai din exportul petrolului, 65 miliarde dolari și ar avea banii necesari pentru investiții – mai multe detalii AICI.

Deși au fost promise reforme ample pentru rezolvarea marilor probleme ale țării, nu s-a văzut nici o îmbunătățire a nivelului de trai, iar clasa politică dominantă, susținută politic, militar și financiar de regimul din Iran, a continuat să ignore valul crescând de nemulțumire populară. Demonstrațiile au fost explicit îndreptate și împotriva Teheranului, ajungându-se chiar la atacarea consulatului iranian din Karbala de către irakienii furioși, la începutul lunii acesteia – mai multe detalii AICI.

În prezent, protestele din Irak continuă, iar oamenii nemulțumiți nu dau semne că ar avea intenția să renunțe la ele.

În Liban, Iranul are o organizație politică foarte puternică (cunoscută ca teroristă), Hezbollah, din 1985, din timpul războiului civil, a cărei doctrină este radical șiită și care este direct subordonată ayatollahilor din Teheran. Inițial, demonstrațiile au început împotriva guvernului libanez, din care face parte și Hezbollah, dar au ajuns să fie îndreptate și direct împotriva influenței toxice a Iranului, care acționează în Liban prin organizația politică/teroristă amintită. Situația economică din ce în ce mai proastă a făcut guvernul să încerce să impună noi taxe pentru echilibrarea bugetului, una dintre cele propuse fiind taxa pe convorbirile telefonice purtate prin aplicația WhatsApp, ceea ce i-a scos imediat în stradă pe libanezii furioși de modul în care se încearcă o cârpire a bugetului. În martie 2005, sute de mii de oameni ieșeau pe străzi pentru a demonstra împotriva prezenței militare siriene în Liban, ceea ce a dus la plecarea unităților comandate de la Damasc, iar asta a rămas în mintea libanezilor care au protestat și protestează în toamna asta, dorind să scape de oamenii iranienilor.

Libanezilor le e clar că organizația condusă de la Teheran, Hezbollah, categorisită de Statele Unite, Uniunea Europeana și de o mulțime de alte țări drept teroristă, are alte priorități decât prosperitatea țării lor, ba mai mult, are o agendă războinică ce pune Libanul într-o postură internațională foarte delicată. Membrii Hezbollah din guvernul Libanului au de apărat interesele Iranului, în primul rând, și asta nu are cum să nu îi înfurie pe libanezii care înțeleg cât rău le face prezența oamenilor ayatollahilor la conducerea țării lor.

Răspunsul oficial al șefului statului iranian, ayatollahul Khomeini, la demonstrațiile din Irak și Liban a fost cel știut de la toate regimurile dictatoriale anti-occidentale: ”America și serviciile secrete ale aliaților ei occidentali, cu susținerea financiară a țărilor reacționare din regiune, răspândesc tulburările”.

Dar discursul ăsta nu a putut fi servit și în propria țară de Khomeini, unde au izbucnit proteste masive în principalele orașe din toată țara, săptămâna trecută, îndată ce guvernul de la Teheran a anunțat intenția de a introduce rațiile la combustibili și de a crește prețul la pompă cu 300%. Iranul avea, într-adevăr, un preț infim la combustibili, probabil cel mai mic din lume, exceptându-l pe cel din Venezuela, iar rațiile propuse de guvern nu sunt neaparat mici, fiind vorba de 60 litri pe lună, peste care prețul la pompă se dublează, dar într-o țară deja săracită de aventurile militariste în care și-au dus țara ayatollahii și de sancțiunile Statelor Unite pentru acestea, orice creștere a prețurilor provoacă nervozitate. Iranienii erau oricum nemulțumiți de politicile guvernului și demonstrații împotriva abuzurilor acestuia au avut loc și în vară, dar la o scară mai mică și fără să fie acuzați direct clericii care conduc țara. Acum însă, oamenii au ieșit mai peste tot în stradă, chiar dacă guvernanții au anunțat că din banii strânși datorită creșterii prețului combustibililor vor acorda ajutoare iranienilor aflați sub limita recunoscută a săraciei, adică e vorba de 60 milioane de oameni. Mai exact, ar fi vorba de 550.000 riali ($4.68) pentru cupluri și 2 milioane riali (17.46$) pentru familiile cu mai mult de cinci membri, bani care ar fi dați din cei 2.55 miliarde dolari strânși la bugetul anual de pe urma măsurii amintite.

Chiar și în condițiile acestea, oamenii au ieșit pe strazi cu sutele de mii, strigând ”clericii trebuie să plece” și ”banii noștri din petrol sunt pierduți, cheltuiți în Palestina”. Iranienii sunt sătui de regimul ayatollahilor și de pretențiile acestora de mare putere regională, de criza economică, de corupția generalizată. Deocamdată, forțele de securitate iraniene au intervenit doar cu gaze lacrimogene și bastoane, dar dacă demonstrațiile vor continua, regimul va reacționa mult mai violent, cum a făcut, de altfel, și în Irak – mai multe detalii AICI.