Etichetele relativizatoare și manipulatorii pe care comunismul le-a lipit, de-a lungul timpului, discreționar și agresiv pe ”dușmanii de clasă” (sintagma face parte din rețetar) au rămas adânc întipărite în mentalul colectiv, avertizează politologul, scriitorul și profesorul Dan Pavel, pe Facebook, explicând că, via Ion Iliescu & PSD, genocidarul Andrei Vîșinski a reușit să rămână actual, cel puțin la nivelul ”discursurilor” și al acuzațiilor publice, în România zilelor noastre.
Podul.ro vă prezintă comentariile lui Dan Pavel:
”Iliescu, Frontul Salvării Naționale (al cărui descendent este PSD) și milioanele lor de votanți, simpatizanți, colaboraționiști, au primit în 1990 și de atunci încoace cu ostilitate reapariția PNȚCD, PNL, PSDR (vechiul partid social-democrat). Iar modul în care le etichetau a rămas adînc întipărit în mentalul colectiv. Le ziceau <așa-zisele partide istorice>. Sintagma s-a repetat: <așa-zisa Alianța Civică>, <așa-zisa Convenție Democratică>.
Ani de zile îi tot corectam pe studenți sau pe ziariști, încercînd să le explic că aceste formule urmăreau reducerea la derizoriu a partidelor care au modernizat România, apoi au făurit România Mare, pentru a sfîrși decimate și scoase din politică de către comuniști.
Recent am descoperit de unde vine această sintagmă: de la abominabilul (Andrei Ianuarevici) Vîșinski. Crimele pe care le-a organizat din ordinul lui Stalin ar acoperi pagini întregi. Am scris despre el și voi reveni. El a instrumentat procesele-spectacol prin care <marii bolșevici> care au fost alături de Lenin și Troțki se autodenunțau pentru cele mai groaznice crime. Acest model de autodenunțare a fost repetat în mai multe țări comuniste, inclusiv în procesul torționarilor de la Pitești, în care legionarii se autoincriminau. Diletanții de la CNSAS ar trebui să citească Arthur Koestler, ”Darkness at Noon” (s-a tradus și în românește).
Vîșinski îl înfiera pe Iuliu Maniu, pentru împotrivirea sa la instaurarea comunismului impus de sovietici și declara, la București: <<Primul rol în această împotrivire, l-au jucat așa zisele partide istorice, care mai potrivit ar fi să le numim partide arhaice sau, și mai bine, partide ajunse la arhivă.>>
Apoi, sintagmele lui Vîșinski au fost preluate de Ana Pauker, Lucrețiu Pătrășcanu, Gheorghiu Dej & Company, iar partidele istorice au fost anihilate, iar liderii lor au murit la penitenciarele Sighet, Rîmnicu Sărat și în alte locuri oribile”.