Droguri în loc de alimente pentru nord-coreeni. Rețeaua de trafic coordonată de Kim Jong-un și preluată de la tatăl său

Dezastrul economic din Coreea de Nord, amplificat de ambițiile militare ale dictatorului rotofei cu porniri genocidare, a împins populația înfometată și lipsită de orice libertate către limita cea mai de jos a existenței. La începutul lunii octombrie armata nord-coreeană a făcut o demonstrație extraordinar de costisitoare lansând o rachetă care ar trebui să poarte încărcătură nucleară, de pe un submarin specializat, iar zilele trecute a lansat alte rachete, iritând Washingtonul și punând în situație de alarmă Coreea de Sud, ceea ce nu ajută deloc cauza Phenianului în ceea ce privește ridicarea sancțiunilor economice pentru țara aflată din nou foarte aproape de înfometare. (Citiți mai multe detalii AICI)

Prima perioada lungă de foamete în Coreea de Nord a avut loc în momentul prăbușirii Uniunii Sovietice, când nu a mai primit ajutor de la Moscova. Atunci, în căutare de soluții disperate, în 1992, președintele Kim Jong Il a lansat o campanie națională de cultivare a macului, din care urma să se producă opioide, droguri care, vândute peste hotare, ar fi trebuit să aducă venituri consistente bugetului ruinat de menținerea sistemului comunist. (Citiți mai multe detalii AICI) 

Știindu-se însă cât de mare este iritarea Chinei, principalul aliat al Coreei de Nord, în ceea ce privește aducerea de droguri opioide pe teritoriul său, ori în apropiere, producția drogurilor a fost direcționată de la stat, unde ar fi produs daune țării pe plan extern, în mâinile unor oameni de încredere ai partidului și ai serviciilor secrete. Deși există legi clare care pedepsesc cu severitate producerea, folosirea ori vânzarea drogurilor, administrația comunistă permite tacit coreenilor, până la un anumit nivel, folosirea drogurilor. În cele 13 lagăre din țară, 20-30 procente dintre deținuți sunt condamnați pentru infracțiuni legate de droguri, iar în unele cazuri tribunalele nord-coreene comandă executarea traficanților, probabil când aceștia încetează să se mai supună ordinelor oamenilor partidului.

Așa fiind, în Coreea de Nord există o cultură omniprezentă a consumului de droguri, de la opiul luat pentru diverse dureri, ce poate fi găsit cam în toate gospodăriile, până la denda consumată în special de către cei din elita partidului comunist din cauza prețului foarte ridicat pentru restul nord-coreenilor (2 dolari doza). Marea majoritate a celor din eșaloanele superioare ale partidului, serviciilor de informații, armatei, justiției și miliției sunt consumatori de droguri scumpe. (Citiți mai multe detalii AICI)

Cei care muncesc foarte mult pentru a putea face față solicitărilor inumane de la locurile de muncă, preferă bingdu (metamfetamină) pentru efectele ei stimulante și afrodisiace. Nici bingdu nu este tocmai ieftin în țara în care marea majoritate a populației trăiește într-o sărăcie extremă, dar oamenii sunt dispuși să facă sacrificii și chiar să ajungă la ruină pentru singura metodă de recreere pe care o au la dispoziție, astfel că în ultimii 15 ani a devenit unul dintre cele mai produse și consumate droguri pentru nord-coreeni. Oamenii nu se mai invită acum la un pahar de băutură, ci la un bang ori koh, adică la inhalat bigdu, iar uneltele pentru inhalat pot fi găsite în magazinele de stat din Hamhung, care este principalul loc de producție al drogului din țară. Prețul bingdu este de 8000 dolari per kilogram în Hamhung și urcă până la 13000 dolari în Hyesan, dar scos din țară în China prețul ajunge la 18.000 dolari, iar transportat în Japonia și Coreea de Sud prețul merge până la 200.000 de dolari. O rută cunoscută pentru drogurile nord-coreene este și prin Rusia, țară unde consumul de droguri este de asemeni foarte ridicat.

Majoritatea celor care au fugit din Coreea de Nord au avut probleme cu dependența de droguri, de care, ajunși în lumea civilizată, au încercat și mulți au reușit să scape. Ce face totul mai întunecat este "pastila fericirii" pe care o iau cu ei cei care încearcă să fugă din țară pentru situația în care sunt prinși. Pastila este cianură de potasiu de care, cumva, se poate face rost relativ ușor în țara comunistă. (Citiți mai multe detalii AICI)