Mizerie incalificabilă: doi angajați ai CNSAS înjură victimele abominabilului Experiment Pitești! Spălarea Securității, a PCR și a agenților Kremlinului

Secolul al XX-lea a fost, în primul rând, baia de sânge a unei imense, imense suferințe întinse asupra unei mari părți a lumii, începând din 1917 până în 1990.

Comunismul a fost ideologia care a dus la săvârșirea celor mai mari crime din istorie – vorbim despre un gigantic genocid întins pe zeci de ani –, care a dus la lichidarea brutală a oricăror libertăți, la sărăcire, beznă, frig și înfometare pentru jumătate din planetă.

Pe toata durata stăpânirii socialiste, fie aceasta național-socialistă ori internaționalistă, lumea a trecut printr-un crud război intern condus de animale însetate de sânge nevinovat, război în care au fost ucise sistematic, industrial, peste 100 de milioane de oameni, de la copii la bătrâni.  

Oriunde și oricând s-a întâmplat dezastrul ca țările să cadă în mâinile marxiștilor, din Cambodgia până în Cuba, s-a ajuns, inevitabil, la aceleași suferințe imense impuse cu pușca în coaste de doctrina care presupune obligatoriu lupta de clasă și controlul absolut al vieții supușilor.

Holodomorul ucrainean, gulagul sovietic, anii maoismului din China, câmpiile morții umplute de khmerii roșii cu nevinovați, au împins umanitatea la un stadiu de sălbăticie nemaivăzut în istorie. Sub presiunea comunismului orice urmă de umanitate a fost strivită și nimicită programatic, ajungându-se ca oamenii să se poarte animalic unii cu ceilalți, iar canibalismul să fie întâlnit în regiuni unde lumea se presupunea că era cât de cât civilizată.

Turnătoria a devenit regula abjecției criminale omniprezente, denunțul fiind o obligație a oricărui cetățean comunist. La fel și autodenunțul. Copiii au ajuns să își toarne părinții, frații și vecinii între ei, la fel, știindu-se bine că toți cei denunțați urmau să suporte pedeapsa partidului unic...

Un notoriu mod de operare al autorităților comuniste era torturarea în anchete a celor pe care îi dorea lichidați – îi torturau cu bestialitate până când aceștia recunoșteau (zdrobiți fizic și psihic) în procesele (mascaradele) publice că ar fi fost fie agenți britanici, fie sabotori americani, fie orice altceva era mai rău privit la momentul acela. 

Dacă în ”libertatea” societății comuniste se trăia în frică, frig, foame și întuneric, e ușor de închipuit cum se ”trăia” în închisorile comuniste.

Genocidul comunist a avut epicentrul în numeroasele închisori și lagăre ale morții, unde sute de mii de români au fost torturați vreme îndelungată, unii dezumanizați, așa cum se întâmplă peste tot sub dictaturile roșii. Un număr imens de crime abominabile s-au petrecut la ordinul partidului în temnițele din România – sute de mii de nevinovați asasinați în mod premeditat prin bătăi, tortură și înfometare. Și în Basarabia (adică România de dincolo de Prut) măcelul s-a dovedit gigantic, abominabil. Toate acestea sunt fapte știute, necontestate. Necontestate până acum.

Doar monstrul Nicolski (general de securitate și agent KGB cunoscut ca inițiator al Experimentului Pitești) mai spusese că ”la Pitești s-au petrecut ilegalități săvârșite tot de deținuți, legionari”.

Teza criminalului Nicolski – folosită, de altfel, și în cadrul procesului-mascaradă a așa-numitului Lot Țurcanu – este reluată acum și agitată scabros chiar de un cercetător al CNSAS, Mihai Demetriade, care afirmă explicit, într-un interviu acordat RFI Romania (28 octombrie) că tortura din închisorile comuniste era, de fapt, gândită și pusă în aplicare de deținuții legionari.

Potrivit unui astfel de cercetător, autoritățile comuniste, Securitatea erau cumva în afara fenomenului, creaseră doar condițiile pentru asta. Mai mult, Demetriade găsește de cuviință să spună despre cei torturați în terifica închisoare de la Pitești: ”Îţi dai seama că victimele nu sînt chiar victime” – mai multe detalii AICI.

Așadar, cei care au trecut prin chinuri inimaginabile, cei care au fost chinuiți cu o cruzime imposibil de înțeles, care au murit în bezna celulelor înghețate, nu erau tocmai victime?!

De notat și că un alt angajat al CNSAS – Mădălin Hodor – sare în apărarea odioșeniilor revărsate de Demetriade și-i susține tezele cu agresivitate, uzitând un limbaj care-l descalifică total.

”Evident, si aici prietenii stiu de ce, cel mai tare au sarit de cur in sus trepanatii noii drepte, vexati nevoie mare ca le strica omul feng shui-iul cum ca bunicutii lor mici si verzi au fost victimele sovieticilor. Cand colo ce sa vezi? Legionarii aia drepti si buni erau doar niște cacați cu ochi care se torturau intre ei pentru un blid in plus”, a scris Hodor, pe Facebook-ul personal, bătându-și joc de victimele Experimentului Pitești și spălându-i pe comuniști/securiști/sovietici de vreo responsabilitate. Ne manifestăm surprinderea că Hodor mai lucrează la CNSAS după toate aceste derapaje.

Potrivit lui Mădălin Hodor, regizorii celei mai criminale nebunii din închisorile comuniste au fost legionarii, însă pentru comuniști erau legionari toți cei care recunoșteau asta sub tortură, fie că fuseseră sau nu înscriși în Legiune, deși cei mai mulți deținuți (studenți) de la Pitești vor fi fost niște copii în '41.  

Altfel spus, comuniștii nu erau chiar cei mai răi, iar asta am aflat deja din promovarea pe bani făcută domnului Șora, ”comunistul cel bun”.

E greu de înțeles cum într-o lume de o violență extremă (cultivată și instigată de la cel mai înalt nivel), genocidara lume comunistă, sunt găsiți vinovați pentru crimele din închisori tocmai cei care erau închiși acolo, tocmai victimele. Și de astfel de verdicte se ocupă chiar doi angajați ai CNSAS, am văzut cum și în ce limbaj.

Dacă în toată lumea comunistă, întinsă pe jumătate de planetă, începând din 1917, comuniștii au torturat inimaginabil și au ucis peste 100 de milioane de oameni, printre care femei, copii și bătrâni, doar în România regizori ai crimelor și torturilor ar fi legionarii, după cum afirmă, cu agresivitate, cei doi angajați ai CNSAS. Ne mirăm că nu i-au găsit vinovați și pe burghezi, ori pe agenții britanici...

Legionarii au săvârșit crimele lor, până în 1941, dar universul comunist nu avea nevoie de ajutorul nimănui ca să își urmeze programul genocidar.

În schimb, dictatura comunistă și Securitatea au avut și au nevoie de oameni care să le justifice crimele, măcar în parte, lucru pe care, din câte se vede, pare să se fi angajat să-l facă Demetriade si Hodor, remunerați din bani publici.