"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Un articol din Al Jazeera, de luni, readuce în atenție o imensă problemă a Pakistanului, care este însă comună și în Afganistan, India, Bangladesh ori Birmania – este vorba despre violuri, sclavie sexuală și uciderea copiilor.
Doar anul trecut au fost raportate 3800 de cazuri de abuzuri sexuale în Pakistan, în vreme ce numai în capitala Indiei, în New Delhi, au fost raportate aproximativ 2000 de cazuri. Cu siguranță că au avut loc mult mai multe cazuri de abuzuri sexuale decât cele raportate autorităților, care de multe ori nici nu înregistrează reclamațiile, câtă vreme faptele înfiorătoare sunt tratate ca un obicei al locului, dacă nu chiar ca o tradiție ”culturală”.
Un studiu făcut anul trecut în Bangladesh de o organizație nonguvernamentală arată că marea majoritate a copiilor de acolo, mai exact 87% dintre ei, au fost victimele unui abuz sexual, iar în Pakistan se știe că sunt regiuni unde violarea copiilor de către băieții mai mari e o obișnuință, ori, cum spune reporterul Al Jazeera, un ritual de trecere pentru adolescenți, un semn de masculinitate.
Cei mai mulți înțeleg violul ca abuz doar când se petrece împotriva fetelor, câtă vreme victimele sunt băieți e un lucru neluat în seamă serios, fiind destul de obișnuit.
În Afganistan încă mai există o cultură a sclaviei sexuale a băieților, a celor numiți bacha bazi care sunt luați de mici și puși să se prostitueze și să îi distreze pe bărbați, cântând și dansând. În presa americană au fost relatate cazuri când au fost date ordine clare de la Washington militarilor care acționau în Afganistan pentru a nu interveni împotriva abuzurilor și violurilor săvârșite de autoritățile afgane, la care erau de prea multe ori martori – mai multe detalii AICI.
Mulți copii și bărbați care aparțin minorității Rohingya au relatat, anul acesta, pentru Women's Refugee Commission din Statele Unite, dar și oficialilor ONU, despre faptul că în Birmania au fost victime ale violenței sexuale premeditate, sistematice chiar și din partea militarilor și polițiștilor birmanezi – mai multe detalii AICI.
În anul 2015, într-un oraș pakistanez, Kasur, jurnaliștii și poliția au descoperit un grup de bărbați care se ocupau cu șantajul familiilor unui număr mare de băieți care fuseseră filmați în timp ce fuseseră victime ale unor abominabile abuzuri sexuale, punând în lumină și alt mod în care sunt făcuți să sufere cei abuzați, fiind deseori șantajați de abuzatori.
În fața presiunilor interne și externe, Pakistanul și India și-au înăsprit legislația cu pedepse foarte grele pentru abuzatori și violatori, în 2017 Islamabadul crescând considerabil pedepsele pentru abuzurile sexuale, iar anul trecut legislativul de la New Delhi a adoptat o lege care condamnă la moarte violatorii de copii.
În cele două țări s-a îmbunătățit și sistemul de lucru cu copiii abuzați, de la poliție până la tribunal, și se intenționează să se facă educație împotriva acestor infracțiuni și în moschei.
În pofida tuturor acestor măsuri, situația nu s-a schimbat prea mult, înregistrându-se în continuare un număr imens de abuzuri sexuale, răpiri și violuri urmate de crime. Cazul criminalului Sohail Shahzad, descoperit anul acesta, care a răpit, violat și ucis mai mulți copii, după ce îi atrăgea oferindu-le o plimbare cu ricșa nu este deloc unul singular în Pakistan – mai multe detalii AICI.
De-a dreptul înspăimântător este faptul că și după ce se așează în țări mai civilizate, unii bărbați din regiunile menționate rămân legați de obiceiurile lor criminale. Astfel, cea mai mare parte din bărbații care activează în bandele de abuzatori și violatori din Marea Britanie sunt veniți din Asia de Sud-Est. Raportul Quilliam, care îi are autori pe Haras Rafiq și Muna Adil (publicat în decembrie 2017), care a analizat cazurile bandelor de prădători sexuali din 2005 până în 2017, arată că 84% din cei care fac parte din bandele de abuzatori sexuali și violatori din Marea Britanie sunt de origine asiatica, în majoritate pakistanezi – mai multe detalii AICI.
Deși raportul a fost contestat de câțiva autori ca fiind mai puțin exact, la o căutare rapidă prin presa britanică nu sunt deloc greu de găsit, din nefericire, destule cazuri în care grupuri mari de pakistanezi au atras fetițe din grupurile vulnerabile, le-au drogat vreme îndelungată, le-au violat și le-au obligat să se prostitueze.
Este clar că orice cercetare de genul acesta se va lovi, până la urmă, de acuzația de rasism, dar aici nu este vorba decât de o ”cultură” bolnavă, criminală, păstrată până în zilele noastre de multe ori cu sordida complicitate a autorităților din țările în care se petrec tragediile, nefiind vorba nici pe departe de o problemă ce ar ține de rasism.
