"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Scriitorul şi disidentul rus Vladimir Bukovsky a murit în Cambridge, Anglia, duminică, la vârsta de 76 de ani. Potrivit Centrului Bukovsky, "el a făcut stop cardiac în spitalul Addenbrookes din Cambridge, duminică seară".
Vladimir Bukovski s-a născut la 30 decembrie 1942. Copilaria şi-a petrecut-o la Moscova, unde mama lui era jurnalistă la radio, iar tatăl scriitor. Prima confruntare cu regimul sovietic se petrece în adolescenţă: la 16 ani este reţinut de mai multe ori de KGB pentru ”activităţi subversive“.
Exclus din universitate, în 1963 a fost arestat pentru confecţionare de manifeste antisovietice şi pentru răspândire de literatură interzisă. Este închis 15 luni în Spitalul Psihiatric din Moscova. În 1965, în timpul procesului intentat de autorităţ scriitorilor Iuli Daniel şi Andrei Siniavski, participă la manifestaţia organizată în sprijinul lor în Piaţa Puskin.
Bukovski a devenit opozant al Uniunii Sovietice în anii 1960. A fost întemniţat fără proces în 1963 şi şi-a petrecut următorii 12 ani în închisoare, lagăre de muncă şi spitale psihiatrice. În această perioadă, scriitorul a făcut greva foamei de 20 de ori. A fost cel care a denunţat în faţa Occidentului folosirea abuzivă a spitalelor de psihiatrie împotriva deţinuţilor politici.
În 1976 Leonid Brejnev acceptă un schimb de deţinuţi politici: Vladimir Bukovski pentru Luis Corvalan, lider al Partidului Comunist din Chile, încarcerat după lovitura de stat a generalului Pinochet.
În 1991, după puciul de la Moscova, Bukovski revine în URSS şi copiază din arhivele PCUS mii de acte şi documente strict secrete. Întors în Occident, publică ”Judgement in Moscow” (tradusă și în limba română - Judecată la Moscova), în care dezvăluie legăturile secrete ale Kremlinului cu guvernele din Europa de Vest, producând un scandal uriaş.
Într-un articol dedicat scriitorului rus, publicația New York Times îl numește „un erou de proporţii aproape legendare al mişcării de disidenţă sovietice”.
