"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Fostul pușcăriaș de drept comun Adrian Severin (odinioară, unul dintre ideologii PSD) a găsit de cuviință să reverse cea mai dezgustătoare propagandă putinistă, miercuri, chiar într-o dezbatere găzduită de Universitatea Titu Maiorescu – Masa rotundă cu tema ”SUA și ordinea mondială în epoca post Război Rece”.
Nici mai mult, nici mai puțin, discursul-fluviu emis de șpăgarul Severin a avut o unică țintă: critica agresivă și penibilă a parteneriatului strategic cu SUA. Pârnăiașul a bătut câmpii fără talent aproximativ o jumătate de oră reproducând numai teme predilecte ale Sputnik.md și ale Antenei 3: datorită americanilor cei răi, România și-ar fi pierdut suveranitatea și s-ar fi transformat în colonie, aceiași americani haini controlând țara prin ”instrumentul justiției politizate”. În schimb, Severin lasă să se înțeleagă că în Rusia curg râuri de lapte, miere și magiun.
Repetăm, toate aceste abjecții putinisto-anteniste (laolaltă cu multe, multe alte lături) au fost revărsate de un fost pușcăriaș de drept comun, dându-și aere savante, într-un spațiu așa-zis universitar.
Reamintim că, nu demult, Severin a halucinat, pe Facebook, că ”România rămâne doar cu alternativa rusească”.
Vă prezentăm, în cele ce urmează, doar câteva frânturi din ultimul delir al lui Severin:
”Ce mai poate fi acest parteneriat astăzi? El se reduce la dimensiunea sa militară, care și ea este abordată în condițiile abandonării modului de operare convenit inițial, bazat pe regula celor patru <c>, pentru a transforma România într-un fel de <portavion> american ancorat în apele euro-asiatice (...)
”Un nou interes strategic comun al SUA și României, în contrast cu punctul de plecare al parteneriatului, este realizarea unui acord strategic ruso-american”.
”Deplasarea interesului american spre Pacific pune România în disconfort strategic. România nu are nici un interes strategic în a se confrunta cu China sau Turcia (și la limită, nici cu Iranul). Ba dimpotrivă. Asistăm astfel la o divergență strategică tot mai periculoasă între cei doi parteneri strategici. Încercarea unor cercuri americane de a o depăși prin controlul politicii românești cu instrumentul justiției politizate și a altor metode specifice războiului hibrid nu poate rezolva problema, care este una obiectivă, iar nu subiectivă”.
”Pentru un asemenea parteneriat este nevoie de doi subiecți egali din punctul de vedere al suveranității. Problema este că între timp România și-a pierdut suveranitatea. O Românie cu suveranitatea amputată, dacă nu chiar aneantizată, nu poate fi partener strategic al SUA”.
