Autocratul Erdogan acuză colosul francez Lafarge că i-a finanțat pe teroriștii Statului Islamic! Ițele unui scandal uriaș cu implicații în NATO

Miercuri, autocratul Erdogan a acuzat comportamentul aliaților din NATO, aducând în discuție firma franceză Lafarge, care ar fi prosperat în nordul Siriei, în Jalabya, într-o zonă care a fost trecută de sub autoritatea Damascului în ”gestiunea” teroriștilor Statului Islamic și mai apoi la autoritățile kurzilor, fără să își întrerupă deloc activitatea.

Pe tot parcursul războiului din Siria, susține președintele Turciei, fabrica franceză a funcționat la capacitate normală, alimentând cu materiale de construcții pentru fortificații toate forțele în zona cărora intra, în funcție de evoluția frontului.

E evident că armata turcă nu a reușit să atingă la timp obiectivele planului inițial al ofensivei, unul dintre factorii determinanți pentru întârziere fiind mobilitatea forțelor kurde și alimentarea acestora constantă cu mari cantități de muniție, printr-o rețea vastă de tuneluri, o rețea de zeci de kilometri, după cum a anunțat Erdogan.

”Aveam de-a face cu tuneluri lungi de 90 kilometri în nordul Siriei. Cum au construit aceste tuneluri? De unde a vent cimentul pentru construirea lor? Cimentul vine de la fabrica franceză Lafarge din regiune” – a spus președintele turc, cerând apoi explicații Franței, care este aliată a Turciei în cadrul NATO.

În discursul amintit, Erdogan a susținut că fabrica franceză de ciment și materiale de construcții din Jalabiya reprezintă un risc la adresa securității naționale a Turciei, lucru pentru care, a insistat autocratul, Franța ar trebui să dea socoteală.  

În pofida acestor declarații emise pe fundalul invaziei din Siria, numeroasele afaceri ale Turciei cu inamicii statelor NATO, desfășurate ani de zile, la vedere sau pe canale ascunse, par să fie uitate cu desăvârșire de președintele turc, care acuza Franța exact într-un moment în care autoritățile americane au făcut publice legăturile dintre banca turcă de stat (Halkbank) și Iran.

De notat că autoritățile americane care se ocupă de ancheta privind încălcarea embargoului impus (de Washington) Iranului de către banca turcă au declarat: ”Comportamentul conducerii bancii a fost susținut de oficiali de rang înalt din guvernul Turciei, oficiali care au primit în schimb milioane de dolari mită pentru a promova și proteja schema” – mai multe detalii AICI. E vorba de o schema de transfer a 20 miliarde dolari, din fonduri iraniene.

Aceste inginerii subterane se adaugă afacerilor Ankarei cu oficiali de la Caracas (care au adus o susținere foarte eficientă regimului comunist din Venezuela), dar și afacerii cu echipamentele antiaeriene S400 făcute cu Federația Rusă împotriva normelor NATO, derapaje la care se însumează și comportamentul absolut necorespunzător al puterii de la Ankara față de teroriștii Statului Islamic, în perioada în care aceștia ajunseseră la granița Turciei – detalii AICI –, dar și încălcarea constantă a spațiului aerian al Greciei, membră NATO, cu avioane de luptă înarmate.

În această ordine de idei, e evident că autocratul Erdogan ar fi ultimul care să pretindă și să aștepte un comportament corect din partea aliaților, dar acuzațiile aduse firmei franceze rămân, fie că sunt făcute din Turcia ori de oriunde.

Fabrica Lafarge din nord-estul Siriei este situată între Raqqa și Mambij, de unde vin cei mai mulți dintre muncitorii săi. În condițiile în care regiunea a fost centrul unor confruntări foarte intense între părțile implicate în războiul sirian, forțele regimului Assad, Statului Islamic și ale organizației kurde YPG, unde au avut loc o mulțime de bombardamente aeriene, fabrica a funcționat în continuare, vânzându-și produsele oricui plătea. Cum era de așteptat, pentru a putea rămâne deschisă, au fost făcute plăți către Statul Islamic, Frontul Al Nusra și YPG, în jur de 5,5 milioane dolari, între 2011 și 2013, conform unei anchete interne a firmei Lafarge, însă conform unei alte anchete a justiției franceze ar fi fost vorba de 15,3 milioane dolari între anii 2011 și 2015.

Turcia a semnalat că ar avea o problemă cu fabrica franceză abia când a avut probleme cu fortificațiile și tunelurile kurzilor, în 2018, în timpul operațiunii ”Ramura de măslin” din Afrin, deși îi erau cunoscute toate afacerile din zonă încă din primii ani ai războiului.

Multe din acuzațiile aduse de justiția franceză împotriva oficialilor companiei Lafarge pentru finanțarea de rețele teroriste au fost retrase în martie și iunie anul acesta, dar Curtea de Apel din Paris va da pe 24 octombrie o decizie, dacă vor fi menținute acuzațiile de finanțare a rețelelor teroriste și participarea la crime împotriva umanității. Oricum, va fi deschis un nou caz, luna acesta, datorită noilor dovezi privind finanțarea rețelelor teroriste de către cei de la Lafarge – mai multe detalii AICI.