"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Demonstrațiile verii acesteia, din Rusia, în urma cărora protestatarii au avut câștig de cauză împotriva regimului condus de la Kremlin, i-a făcut pe unii comentatori din presă să vorbească de o slăbiciune din partea lui Putin, ceea ce, în lumea rusă, ar putea însemna că e momentul să se discute despre succesorul ”Țarului” în postul de șef al statului.
Consecința imediată a fost că în presa rusă au început să se facă deja calcule la vedere cu privire la cine i-ar putea urma lui Putin la Kremlin, ceea ce, până acum, ar fi fost o dovadă de mare curaj, dacă nu de inconștiență, fiind știută soarta funebră a jurnaliștilor care îndrăznesc să spună ceva neplacut la adresa ”Țarului” și a oamenilor săi – zeci dintre ei se odihnesc pentru veșnicie în cimitire, alții îndură chinurile din închisori...
Totuși, acum se pare că discuția despre viitorul șef al statului – începută cu 5 ani înaintea alegerilor și în timpul mandatului lui Putin – se poartă fară să fie cineva deranjat.
Interviul dat de Serghei Soigu (foto jos), ministrul Apărării, la sfârșitul lunii septembrie, în publicația pro-guvernamentală Moskovskii Komsomolet arată că omul este deja preferatul sistemului și că ar reprezenta prima opțiune pentru postul de la Kremlin, opțiune agreată și de Putin. Luna aceasta, înaintea aniversării vârstei de 67 de ani a lui Putin, au fost reluate părți din interviu în Moskow Times, unde Soigu este în mod explicit apreciat drept un succesor potrivit pentru postul de șef al statului. Soigu este numit ”popular, ubicuu, dar în același timp reținut, alături de președinte în majoritatea imaginilor cu activitatea acestuia”. Un om unic, după standardele rusești, pentru că a reușit să nu își facă dușmani, în timp ce a avut succes în toate funcțiile avute.
Biografia acestuia pare, de asemenea, să îl recomande pentru postul de mare demnitar rus: s-a născut și a crescut în Siberia, tatăl său activând în partidul comunist în mai multe posturi, dar și ca editor al publicației Pravda, iar mama sa a fost deputat în Sovietul Suprem al Republicii Tuva. A lucrat inițial ca inginer în construcții, apoi a avut câteva posturi minore în partid, iar în 1990 s-a mutat la Moscova, unde va prinde, anul următor, postul de șef al Comitetului pentru Situații de Urgență, care a devenit minister, ceea ce l-a făcut automat și pe Soigu ministru.
În 2012 a fost ales guvernator al Regiunii Moscova, dar în toamna aceluiași an a primit postul de ministru al Apărării, unde a fost până acum un executant excelent al ordinelor lui Putin, în toate campaniile militare ruse din epoca ”Țarului”, purtate în afara țării, implicându-se foarte mult și în moderizarea armatei.
Când cei de la Moskovskii Komsomolet au vrut să vorbească în interviul cu el despre ”fenomenul Soigu”, ministrul a dezaprobat, explicând, cu modestie, că e doar un om practic căruia nu îi este frică să facă treburile cele mai grele, iar visul lui ar fi acela de a lăsa confortul din Moscova pentru a reveni în Siberia, unde să înceapă iar să construiască.
Vrăjeala asta comunistă, din interviul care îl prezintă practic ca pe un succesor potrivit al lui Putin, are șanse să trezească nostalgii doar în Rusia. Atunci când Ilia Kramnik, un analist în domeniul militar, a scris un comentariu în Izvestia despre exagerările din interviul apărut în Moskovskii Komsomolet, la puțin timp a dispărut și articolul lui din paginile publicației, dar și el, autorul, dintre angajați.
Pe 7 octombrie, de ziua lui Putin, serviciul de presă al Kremlinului a publicat fotografii cu președintele alături de Soigu, aflați într-o pădure, în Tuva, adică exact în provincia unde s-a născut ministrul – asta ar trebui să lămurească faptul că Putin însuși îl recomandă, așadar ar fi de acord să îi ofere acestuia, când va găsi potrivit, postul său.
Deocamdată însă, singurul post disponibil pentru Soigu ar fi cel de premier, ocupat de Medvedev, care are deja niște avertismente venite de la Putin, post din care ar veni natural, mai apoi, în fotoliul de președinte. Singura problemă ar fi că alegerile următoare ar avea loc abia în 2024 (dacă președintele rămâne în post până atunci), iar discuțiile ar părea premature acum. Dar avand în vedere felul în care Putin a reacționat la demonstrațiile de anul acesta, făcând pasul înapoi înaintea celor care au protestat împotriva sistemului politic patronat de el, și chiar împotriva lui însuși, e posibil ca sistemul să își dorească o nouă mână de fier peste ruși și întregul lor imperiu, iar șeful armatei pare omul cel mai potrivit pentru asta, având chiar și înalta binecuvântare a lui Putin însuși - mai multe detalii AICI.
