"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Ștefan Mandachi, inițiatorul campaniei „#ȘIEU”, primită cu multă aroganță de actuala stăpânire PSD, postează imaginea unui panou din Islanda care surprinde situația accidentelor rutiere de acolo: patru morți, „ÎNTR-UN AN”. Panoul este cu amplasat stradal cu scop preventiv, iar ghidul care îi povestește antreprenorul din Suceava despre asta este teribil de afectat.
În România, numai weekendul trecut au murit, într-un singur accident, zece persoane. Și astfel de nenorociri sunt uitate repede, pentru că se moare mult pe drumurile din România, iar o tragedie îngrozitoare precum cea din Ialomița va fi probabil curând „eclipsată” de una și mai terifiantă. Mandachi spune că politicenii de acum ar trebui să meargă la priveghiul victimelor însoțiți de predecesorii lor, pentru că sunt cu toții vinovați de situația catastrofală a drumurilor din România, în condițiile în care avem la dispoziție fonduri europene pentru a ne civiliza și din acest punct de vedere.
Ștefan Mandachi, pe Facebook: „Islanda. Două mașini tamponate sunt aranjate ca un monument ca să arate cetățenilor dramele de pe șosele. Sunt călit de ani de zile cu astfel de scene reale, nu ”înscenate” de pe drumurile noastre, așa că nu-s dat pe spate. Totuși, îl întreb circumspect pe ghid: ce înseamnă cifra patru de pe crucea de pe panou?
Îmi răspunde mâhnit că ”PATRU oameni au murit ÎNTR-UN AN în accidente rutiere în toată țara”.
Am crezut că nu aud bine... La noi au murit 10 (ZECE) într-o SINGURĂ ZI. Zece familii înmărmurite de durere pe viață. Dintr-o lovitură. (Că au murit mai mulți oameni ieri și în alte accidente, nu a fost doar unul singur pe șoselele morții).
La auzul dramei, dom' ministru afirmă bățos că lor le pasă și că urmează nu știu ce amenzi drastice plus că-i belește pe toți șoferii de pe camioane, etc. Gargariseala tradițională în cazul unor astfel de tragedii.
Nici pomeneală să zică, măcar în treacăt, că acolo ar fi trebuit în mod logic, moral și firesc să fie autostradă care să lege, de pildă, Bucovina de Delta Dunării sau Marea de Băile Felix, comori ignorate ale turismului României!
Dar dacă tot îți pasă și le-ai transmis condoleanțe familiilor, de ce nu mergi la priveghi? Și nu singur, ci însoțit. De către toți predecesorii tăi miniștri, toți premierii care v-au numit și de către toți președinții care au desemnat premieri. De 30 ani, de când ați condus pe ultimul DRUM(!) zeci de mii de români nevinovați. Luați o coroană și vă scrieți cu o cariocă neagră numele și prenumele pe ea, că așa se face.
Pe drumul de la Constanța- Slobozia- Urziceni am condus recent. Dezastru. Pericol public. Primejdie de MOARTE. Risc fizic și psihic. Oricare dintre noi am fi putut fi în locul microbuzului. Un microbuz este lung și înalt, dar o mașină mică este jumătate cât un microbuz. Nu ar fi rămas nici ștergătorul din spate dintr-un astfel de impact cu un tir.
Șoferul de tir poate fi vinovat, habar n-am, dar nu cred că există un singur conducător de camion din România care să își dorească să circule prin sate în loc de autostradă.
N-ar fi rău să fie mai vocală breasla șoferilor de tir, care pot fi ei însuși în locul colegului lor. În groapă sau la închisoare.
Un simplu parapet (separator de sens) și două benzi ar fi salvat zece vieți (zece doar ieri, și multe zeci de mii de-a lungul anilor). Ce mare inginerie cosmică e să așterni niște beton? În România mor 2000 anual și 25.000 grav răniți. Uniunea Europeană a cuantificat în bani cât costă pe Stat viața unui cetățean român decedat în accidente rutiere. Decedați + răniți grav= PATRU MILIARDE. Pe an. Oricum nu Statul produce banii, așa că nu-l doare, dar totuși ar fi suficienți să înceapă ZECE kilometri de autostradă, care ar salva măcar zece vieți pe an... Nu mai mult.”
