Nostalgia Uniunii Sovietice a fost de nenumărate ori mărturisită public de Putin și camarila sa, iar modul draconic în care este condusă Rusia arată clar că întoarcerea la vremurile nu de mult trecute e visată de o bună parte a administrației ruse.
Conducerea autoritară în ”stil” sovietic nu poate fi contestată – populația e atent supravegheată, opozanții sunt închisi sau călcați în picioare de forțele de ordine, jurnaliștii incomozi sunt de multe ori uciși, iar statul dictează în economie. Tot ca în perioada sovietică, Moscova are o politică externă agresivă, armatele ruse atacând alte țări, cum a fost cazul în Georgia și în Ucraina, tinând sub ocupație teritorii străine și ajutând programatic cele mai criminale regimuri ale lumii, cum este cel din Coreea de Nord ori cel din Iran. Dar, spre deosebire de perioada sovietică, nu mai există Gulagul, rușii au o libertate mai mare și există și o economie privată, împărțită în două zone: marile afaceri sunt obligatoriu legate și conduse de oameni din administrația statului, iar cele mici sunt tolerate cu acreală de sistem.
Ce mai face diferența față de perioada sovietică? Lipsesc marile defilări ale muncitorilor, la toate sărbătorile partidului comunist, care mărșăluiau în coloane nesfârșite prin Piața Roșie ori prin centrele marilor orașe, spre a arăta susținerea populară de care se bucurau satrapii comuniști cățărați în vârful Imperiului.Și totuși, dacă în prezent e dificil să îi mai scoată cineva pe ruși la defilare, așa cum se întâmpla în epoca URSS, oamenii lui Putin pot, în schimb, să folosească o variantă contemporană înlocuitoare, pentru ”dovedirea” atașamentului popular: încolonarea mulțimii de cetățeni pe rețelele sociale, pe site-urile oficialilor ori ale instituțiilor statului. Cu alte cuvinte, numărul mare de fani abonati (followers) ar arăta, fără îndoială, atașamentul rușilor pentru Putin și camarila sa. Iar autoritățile ruse mai știu un lucru – până la urmă, nici nu e nevoie ca susținătorii să fie reali!
Serviciile secrete ruse (subordonate în mod absolut Kremlinului) care operează în mediul virtual, pot genera fără probleme suficient de multe conturi false de Facebook ori Instagram, care să arate ca cele deținute de niște cetățeni reali ce ar fi alături de conducătorii lor și le-ar aprecia din plin activitatea.
Lucrul acesta a fost dezvăluit public de un raport al Centrului pentru Politică Actuală din Moscova, care a descoperit că mare parte din conturile de social media ale susținătorilor fiecărui guvernator de provincie rus sunt atribuite unor identități false și sunt operate automat.
De exemplu, dintre conturile ”utilizatorilor” care-l apreciază zilnic pe guvernatorul provinciei Tuva, Sholban Kara-ool, 63% sunt false, la fel ca 53% dintre cele care-l adulează pe primarul Moscovei, Serghei Sobianin, sau pe Alanii Viaceslav Bitarov (50%), conducătorul Ossetiei de Nord. În schimb, guvernatorul îndepărtatei provincii Ciukotka, din extremul Nord-Est, Roman Kopin are doar 13% false, dar probabil că este vorba despre o așa-zisă ”tradiție” locală – oamenii care trăiesc acolo nu erau strânși, nici pe vremea URSS, la mari demonstrații comuniste, întrucât sunt puțini și-s împrăștiați prin zone izolate.
Un subordonat special al Kremlinului, conducătorul cecen Ramzan Kadirov are cele mai multe aprecieri pentru fiecare postare, în medie în jurul a 17.500, dar numai 22% dintre conturile fanilor săi ar fi false, conform raportului citat – mai multe detalii AICI.
Astfel, satrapii de la Kremlin insistă că beneficiază de o largă susținere din partea rușilor, la fel cum cei din perioada comunistă pretindeau că marile demonstrații ”populare” ar fi dovedit cât de mare era atașamentul poporului sovietic pentru stăpânii comuniști