"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Deși un loc comun în opiniile stângii internaționale este că administrația Trump a îndepărtat de America mulți dintre vechii săi aliați, realitatea demonstrează că lucrurile stau cu totul altfel.
Cea mai recentă probă a faptului că America actuală e cu adevărat un aliat dezirabil vine din solicitarea exprimată cvasi-concomitent de oficiali ai două țări aflate la mare depărtare una de cealaltă, în zone geografice diferite, care vor să aibă trupe americane pe propriul teritoriu.
Astfel, luni a fost semnat de primul ministru din Singapore, Lee Hsien Loong și de președintele Donald Trump un amendament la Memorandumul din 1990 ce privea folosirea facilităților din Singapore, amendament care presupune reînnoirea pactului dintre cele două țări, pentru a permite folosirea pe mai departe a bazelor navale și a aeroporturilor armatei singaporeze de către trupele americane, până în anul 2035.
De altfel, navele și submarinele nucleare ale marinei militare americane au fost deseori prezente, de-a lungul ultimilor ani, în portul bazei navale militare Changi, care folosește ca punct de realimentare cu combustibil și cu toate cele necesare pentru forțele americane din Pacificul de Vest.
Începând cu anul 2013, armata americană a folosit bazele din Singapore pentru navele sale de desant și pentru avioanele destinate spionajului, dar și cu scopul de a limita expansiunea comuniștilor de la Beijing în Marea Chinei de Sud, motiv pentru care micuța țară din Pacific a devenit o țintă obligatorie a Armatei Populare Chineze, ceea ce nu a produs, finalmente, prea multă spaimă în statul ce are doar puțin peste 4 milioane de locuitori, dar care beneficiază o remarcabilă forță economică.
În condițiile acestea, e clar că Beijingul a făcut tot ce era posibil pentru a atrage sau pentru a intimida micuța țară din Pacific, ca să nu semneze înțelegerea cu Washingtonul, dar cei din Singapore au ales să susțină America, în schimbul protecției oferită de aceasta, fără să țină cont de faptul că, geografic, China este mult mai aproape și are o armată imensă aflată în expasiune accelerată – mai multe detalii AICI.
Grecia este cealaltă țară care dorește extinderea prezenței armatei americane pe teritoriul său, lucru afirmat explicit de guvernul actual de la Atena, prin declarațiile ministrului Apărarii, Nikos Panagiotopoulos, preluate de publicația Kathimerini. Asta vine după perioada de guvernare a partidului de extremă stânga, Syriza, când, inițial, s-a încercat o apropiere de Rusia, până la momentul în care s-a constatat că această apropiere este cât se poate de dăunătoare intereselor Greciei, odată cu descoperirea faptului că Moscova lucra susținut împotriva Atenei, în problema Republicii Macedonia de Nord. Drept urmare, chiar și cei din guvernul lui Tsipras, care susținuseră cu vehemență ieșirea din NATO și încetarea prezenței trupelor americane în Grecia, au înțeles că cea mai folositoare alianță militară pentru țara lor este cea cu Statele Unite, și au solicitat cooperarea dintre armatele celor două țări – mai multe detalii AICI.
Discuțiile actuale dintre Atena și Washington privesc creșterea cooperării militare dintre armatele celor două țări, adică și suplimentarea numărului trupelor și a tehnicii militare americane în Grecia, dar include și folosirea portului din Golful Souda (Creta) de marina americana, și a portului Alexandroupoli, din nordul țării, pe lângă înființarea unei baze de antrenament pentru piloții de elicoptere, în centrul Greciei, și folosirea de armata grecească a dronelor americane – detalii AICI.
Deși grecii au apărut mulți ani pe primele poziții ale clasamentului țărilor cu sentimente anti-americane, Atena înțelege foarte bine care îi sunt alianțele cele mai folositoare și care îi vor fi cei mai loiali aliați în eventualitatea unui război.
În România, lucrurile stau mult mai bine, majoritatea populației fiind decis pro-americană, dar bine ar fi și ca personajele care candidează acum la prezidențiale să înțeleagă acest lucru și să mențină țara pe cel mai favorabil curs politic internațional, adică spre o cooperare militară mai strânsă cu armata americană, ceea ce presupune și o prezență mai vizibilă a acesteia în România.
