Cresc tensiunile și nemulțumirile în Iranul ayatollahilor criminali. Teheranul, un viitor Hong Kong? Cum se REZISTĂ într-o dictatură șiită

Toată vara recent încheiată, primele pagini din presa internațională au fost pline de relatările privind marile demonstrații din Rusia și China, din Moscova și Hong Kong, care au arătat întregii lumi cât de mulți oameni sunt gata să lupte împotriva dictaturilor criminale, chiar și în fața celor mai mari riscuri.

Este de notorietate că în Rusia sunt uciși ori întemnițați jurnaliștii și opozanții incomozi, fiind știut că oricine are curajul de a spune ceva împotriva Kremlinului riscă o mulțime de necazuri, iar în China, lagărele de reeducare sunt pline cu milioane de nevinovați, în timp ce așa-zisul sistem al creditului social răpește din drepturile oricui nu este absolut supus regimului politic de la Beijing.

O altă mare dictatură criminală, cea din Iran, pare că nu se confruntă cu aceeași rezistență masivă din partea oamenilor care își doresc libertatea și vor să lupte pentru ea. Podul.ro a relatat despre demonstrațiile profesorilor care solicitau eliberarea colegilor arestați abuziv, dar și mai multe posturi în sistemul de învățământ iranian, în timp ce numeroase femei au demonstrat pentru eliberarea soților, care s-au opus expropierilor forțate. În pofida acestor proteste extrem de riscante, majoritatea absolută a canalelor de media nu oferă indicii despre ce se întâmplă în țara condusă de ayatollahii de la Teheran.

Hassan Mahmoudi este un jurnalist și activist iranian pentru drepturile omului, care a reușit să adune date publice despre nemulțumirile crescânde ale societății iraniene, chiar în condițiile controlului strict al presei de acolo. În vara acesta au avut loc, conform celor relatate de el, peste 280 de proteste, începând de la cele ale profesorilor la cele împotriva corupției omniprezente în țara aflată sub talpa ayatollahilor criminali.

Mahmoudi enumeră mai multe situații în care chiar reprezentanți ai Teheranului au lăsat să se vadă cât de mare este nemulțumirea populară. Astfel, făcând trimitere la criticile generate de creșterea prețurilor, reprezentatul ayatollahului suprem din provincia Yazd a criticat situația din industria auto iraniană declarând: ”Nu vedem nici o rezolvare reală în industrie pentru a deveni inovatori și auto-suficienți”.

Agenția de presă IRNA a dat publicității următoarea declarație a adjunctului Ministerului Sănătății de la Teheran: ”Simțim că oamenii sunt furioși din cauza lipsei medicamentelor din import, dar și datorită lipsei celor produse în țară”.

Agenția iraniană Tasnim a publicat declarația lui Mehdi Hashemi, consilier al Primăriei Teheranului, care a spus că oamenii nu sunt deloc mulțumiți cu sistemul public de transport.

Tot agenția Tasnim a preluat și cele spuse de guvernatorul provinciei Behmei: ”Oamenii sunt foarte iritați de întreruperile în furnizarea de energie electrică, ceea ce duce și la întreruperea furnizării de apă curentă”.

Mohammad Khodabakhshi, membru al Parlamentului din Aligudarz, din provincia Lorestan, a susținut că oprirea completă ori avansarea încetinită a proiectelor de infrastructură, lipsa înțelegerii realităților de către unii oficiali, tratarea cu amatorism a investițiilor, ineficiența în administrarea resurselor naturale, nemulțumirea fermierilor, dar și multe altele sunt adevăratele motive care stârnesc nemulțumirea în rândurile populației din provincie.

În ziarul Arman, apropiat de o facțiune dură din jurul lui Khamenei, actualul lider suprem al Iranului, s-au scris urmatoarele: ”Discuția nu mai este despre moderați ori conservatori, oamenii sunt la limita încrederii în marile idealuri ale țării... Problemele sunt dincolo de grupările politice” – mai multe detalii AICI.

Fără îndoială că există și o luptă pentru putere între diferitele grupări, fie ele moderate ori radicale, care își justifică acțiunile și prin pretenția de a veni în întâmpinarea nevoilor populației nemulțumite, și pentru asta se mai ”scapă” la suprafață câte ceva despre starea de spirit a iranienilor, dar e clar că nu sunt deloc puțini cei care doresc o viață în libertate, scăpați de dictatura ayatollahilor.

În situația în care toți știu că încălcarea legilor islamice ori ofensa adusă direct autorităților atrage o serie de pedepse grele, unele fiind extreme, cei mai mulți dintre aceia care se opun regimului dictatorial atacă, punctual, lipsurile cotidiene cele mai supărătoare, având grijă să nu își riște viața ori libertatea, cum au făcut femeile care au refuzat să își mai poarte capul acoperit și au fost condamnate la mulți ani grei de închisoare.

De notat încă că la fel a început revolta la Moscova și la Hong Kong – inițial s-a demonstrat împotriva unor măsuri ale autorităților, apoi, îndată ce au putut să se adune în număr mare, protestatarii au putut scanda și lupta direct împotriva lui Putin, ori a comuniștilor de la Beijing.

Pentru Iran ar fi o premieră să înceapă demonstrații masive împotriva regimului dictatorial șiit, dar vara aceasta s-a văzut că oamenii din țările controlate de regimuri criminale își pot găsi iar forța, în pofida tuturor riscurilor și a greutăților, și pot lupta pentru libertate.