"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Un documentar de-a dreptul fabulos – ”Acasă în două locuri” – produs de o casă de film din Coreea de Sud, de-a lungul a 15 ani, despre orfanii nord-coreeni aduși în țara noastră, dar și în alte țări din Estul Europei, în anii '50, va fi lansat la Festivalul de Film Independent de la Sofia, ce se va desfășura în perioada 26 octombrie-5 noimebrie.
Vedeți video în cele ce urmează:
Polonia, România, Cehoslovacia, Ungaria și Bulgaria au gazduit mii de copii orfani aduși din zona conflictului dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, iar la câțiva ani după încheierea luptelor, în anii '60, copiii au fost retrimiși, fără voia lor, înapoi în țara de origine.
Realizatorul documentarului, Kim Deong-young, a fost inspirat de povestea Georgetei Mircioiu, pe care a cunscut-o în urmă cu 15 ani, în România, pe când aceasta, în vârstă de 72 de ani, încerca să își găsească soțul nord-coreean, Cho Jung-ho, care venise aici din Coreea de Nord, în 1952, pentru a-i însoți pe orfanii de război trimiși la noi în țară.
La începutul anilor '60, când Georgeta Mircioiu s-a internat cu fata ei, Miran, la București, autoritățile comuniste l-au trimis înapoi în Coreea de Nord pe soțul ei și de atunci cei doi nu au putut să se mai vadă. Faptul că cei de la ambasada nord-coreeană din România au refuzat să îi acorde viza de intrare în Coreea de Nord doamnei în vârstă, care dorea să își mai vadă încă o dată soțul de care fusese despărțită o viață, e dovadă de cruzime care nu mai miră pe nimeni dintre cei care știu cum e regimul politic de la Phenian.
Căutând în arhivele românești, Kim Deong-young a gasit un film documentar și fotografii despre copiii nord-coreeni aduși în țara noastră, iar apoi a identificat și martori care i-au cunoscut pe acești copii și poveștile lor. Aceștia au venit traumatizați de război și de cruzimea comuniștilor coreeni, dar și speriați de ce vor găsi aici, într-o lume foarte diferită de cea în care trăiseră. Însă, la puțin timp după venirea lor aici, copiii s-au adaptat foarte bine și, cu timpul, s-au simțit acasă în toate țările est-europene care îi primiseră, după cum explică realizatorul filmului.
Când dictatorul comunist Kim Il Sung a vizitat, la ani de zile după încheierea luptelor, țările est-europene și copiii trimiși aici, a avut neplăcuta surpriză să vadă că, în urma morții lui Stalin și după Revoluția maghiară din 1956, multe arătau diferit de felul în care ar fi dorit el să se prezinte o societate comunistă. De asemenea, copiii care trăiseră aici nu semănau deloc cu soldățeii speriați ai partidului comunist, care erau copii de aceeași vârstă, în țara de origine.
”Conducatorul nord-coreean a simțit că acești copii europenizați ar putea fi un pericol pentru Coreea de Nord, când vor crește”, spune Kim Deong-young, realizatorul documentarului.
În fața acestei situații, satrapul comunist a ordonat repatrierea tuturor copiilor și a însoțitorilor acestora, dar îndată ce au aflat de acest ordin, mulți dintre copii au încercat să fugă din orfelinate pentru a rămâne în țările est-europene care îi găzduiseră, iar alții au încercat să găsească soluții pentru a rămâne în orfelinatele europene. Câțiva mai curajoși au încercat chiar să fugă în Occident, cum a fost cazul a doi băieți fugiți de la orfelinatul polonez din Plakowice, unde erau găzduiți 1400 de orfani nord-coreeni, care au fost prinși la granița dintre Polonia și Austria, fiind trimiși imediat de securitatea poloneză în Coreea de Nord, unde au disparut fără urmă.
Documentarul acesta (”Acasă în două locuri”) nu este singurul care tratează drama copiilor nord-coreeni aduși în estul Europei, de unde, după ce și-au găsit locul, au fost trimiși cu forța înapoi, iar cei care i-au îndrăgit și au vrut să mai ia legătura cu ei nu au mai putut să îi găsească. Anul trecut a mai fost lansat un film cu această temă: ”Copiii au mers în Polonia”.
