"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Actualul scandal legat de pedofilie, în care este vorba despre îngrozitoarele fapte ale unui chirurg francez, Joel Le Scouarnec, nu este deloc unul izolat sau nemaiîntâlnit. Ce ar fi diferit față de cele mai multe cazuri de pedofilie ale anilor noștri, este numărul imens de copii agresați direct de un singur om, și faptul că tocmai un medic a săvârșit faptele criminale. Trebuie spus că el mai fusese condamnat, în 2005, pentru că deținea imagini cu copii abuzați, apoi, în 2017, pentru acuzația că ar fi violat două fetițe, în vârstă de 4 și 6 ani, lucru nerecunoscut de Le Scouarnec.
După acuzația din 2005, chirurgul a primit o pedeapsă de 4 luni cu suspendare și i s-a permis să își continue activitatea, deși era clar că nu mai avea ce căuta lângă copii un individ dovedit că are obsesiile infracționale cele mai periculoase. La o percheziție recentă a poliției i s-a găsit un jurnal în care își relata, în detaliu, scabroasele amintiri despre fiecare viol, multe fiind săvârșite când copiii se aflau sub anestezie, înaintea intervențiilor chirurgicale – mai multe detalii AICI.
Oricât ar părea de îngrozitor, un scandal înmiit mai mare de pedofilie a apărut la începutul anului trecut, când fostul oficial al ONU, Andrew Macleod, a făcut public un dosar în care erau dovezi că în rândurile personalului UNICEF și al altor instituții ale ONU ar fi peste 3300 de pedofili care au săvârșit peste 60.000 de violuri în zone tulburi de pe glob, unde au intervenit, cum ar fi Rwanda, Pakistan ori în Balcani!
În fața dovezilor, Secretarul General al ONU, António Guterres, a recunoscut că instituția condusă de el se luptă de mai mulți ani cu problema exploatării sexuale și abuzurile săvârșite de angajații săi, așadar situația era bine cunoscută, dar măsurile au lipsit ori nu au fost deloc eficiente – mai multe detalii AICI.
Un alt scandal imens de pedofilie a avut loc în 2006, când, în cadrul operațiunii poliției norvegiene ”Dark Room”, au fost acuzate 51 de persoane de săvârșirea unor acte de pedofilie ori legate de pedofilie, care depășesc orice imaginație. Materialele filmate descoperite de poliție arată acte sexuale explicite cu copii de cele mai mici vârste, copii legați și abuzați în cele mai bolnave feluri, copii fiind violați de animale sau făcând sex între ei. Abuzurile îngrozitoare erau difuzate în direct în rețelele pedofililor, dar și înregistrate pentru a fi răspândite în cercurile lor. Într-o discuție de pe rețelele folosite de pedofili, găsită de poliția norvegiană, un infractor planifica abuzarea copilului încă nenăscut purtat chiar de soția lui.
În 2011 a fost descoperită altă rețea imensă de pedofilie, pentru care s-au desfășurat anchete în 30 de țări și au fost identificați nu mai puțin de 670 de suspecți, la acel moment, și 230 de copii abuzați. Operațiunea ”Rescue”, cum a fost numită de poliția britanică, a identificat polițiști, profesori, antrenori, care participau la actele de pedofilie sau le urmăreau prin rețelele lor de internet. De altfel, se estimează că numărul total al celor care urmăreau imaginile cu actele bolnave și abuzatorii asupra copiilor depășea, la un moment dat, 70.000 de utilizatori – mai multe detalii AICI.
Așadar, monstruozitățile săvârșite de medicul francez nu sunt deloc lipsite de corespondent ori fără precedent. mai mult, cazul lui Joel Le Scouarnec seamănă extraordinar de mult cu cel al unui alt pedofil prolific care a rămas nepedepsit, Alfred Kinsey, cunoscut în perioada în care și-a desfășurat activitatea, la mijlocul secolului al XX-lea, ca un om de știință respectabil, pionier al sexologiei. Urmând teoriilor excentrice și simplificatoare (ulterior depășite) ale lui Freud, care presupunea că instinctul sexual este prezent la copil încă de la naștere, până la doi ani fiind faza căutării plăcerii sexuale pe cale orală, de la doi la patru ani o fază anală, iar după patru ani o fază falică, Kinsey înțelege că are un întreg teritoriu de exploatat și manipulat, ascuns sub titlul de cercetator. Pentru a putea aduna date despre acest subiect puțin spus delicat, Kinsey și-a folosit relaţiile pe care le avea şi pe care şi le-a dezvoltat ulterior între pedofili, începând din anii ’40.
Este cunoscută acum relaţia pe care a avut-o cu pedofilul Rex King, om trecut de 60 de ani când s-a întâlnit cu Kinsey, în 1944, despre care s-a aflat ca ar fi sodomizat un numar imens de copii, în jur de 800! Cei doi au corespondat o vreme şi Kinsey a folosit ce a primit de la pedofilul King, publicând date pe care acesta le-a obţinut abuzând copii în vârstă de la două luni la cincisprezece ani. În anii ’50, în Germania, cu ocazia unui proces de viol şi omucidere a unei fetiţe de 10 ani, se află că pedofilul Fritz von Ballusek, cunoscut pentru trecutul lui nazist, coresponda aplicat cu Alfred Kinsey pe teme legate de agresarea copiilor. Von Ballusek îi furniza acestuia date adunate din cursul comiterii faptelor criminale, iar Kinsey, la rândul lui, îi sugera care ar fi direcţiile de „explorat”…
Folosind relatările și datele obținute în cursul abuzurilor săvârșite de pedofili în serie, dar și de el însuși, Kinsey a prezentat grafice detaliate cu reacțiile la actul sexual la copiii de la 5 luni la pubertate, iar demersul lui infracțional și bolnav până peste limite a fost numit, multă vreme, ”act științific”.
În 1978, David Thorstad, care a fost de-a lungul a mulți ani un membru important al Socialist Worker Party, unde a activat și ca autor în publicația organizației, ”The Militant”, înființează NAMBLA – „North American Man Boy Association”, o asociație care apăra și promova sexul cu minori. NAMBLA milita, pe lângă eliminarea vârstei legale de la care se puteau întreține relații sexuale, alături de alte grozăvii, acordarea dreptului copiilor de a putea „divorța” legal de părinți. Vorbind public despre NAMBLA, Thorstad afirma, printre altele, și legătura dintre homosexualitate și pedofilie – ”Mișcarea noastră pune accentul pe eliberarea și împuternicirea tinerilor. În locul pedagogiei – democrație. Mai degrabă decât o relație mentor-elev specifică antichității grecești – relația unor indivizi independenți și autonomi. În locul supremației masculine, o viziune a eliberării sexuale, economice și politice pentru toți. Libertatea e indivizibilă. Eliberarea copiilor, a femeilor, a celor care iubesc băieții, a homosexualilor în general, poate apărea doar ca o fațetă complementară a aceluiași vis… Pederastia este principala formă pe care homosexualitatea masculină a dobândit-o în cadrul civilizației occidentale – și nu doar în Vest! Pederastia este inseparabilă de cultura vestică – Grecia antică și Renașterea. În Germania, în a doua parte a secolului al XIX-lea, pederastia a fost o parte integrantă a noii forme de guvernare”.
Asociația lui Thorstadt nu era lipsită de susținători – asociațiile de stânga ”Spartacist League”, ”International Communist League”, ”Coalition to Defend Affirmative Action, Integration & Immigrant Rights, and Fight for Equality by Any Means Necessary” (BAMN) și ”American Civil Liberties Union” (ACLU) au susținut public monstruozitățile emanate de NAMBLA – mai multe detalii AICI.
În momentul de față există o mulțime de organizații în lume, care funcționează mai mult sau mai puțin legal, ce se luptă pentru promovarea și legalizarea pedofiliei: IPCE (”International Pedophile and Child Emancipation”) care are membri în 20 de țări, AMBLA (”Australian Man/Boy Love Association”), ”Dokumentatiedienst Pedofilie” și ”Centre de recherche et d'information sur l'enfance et la sexualité” din Belgia, ”Coalition Pédophile Québécois” în Canada, ”Danish Pedophile Association”, ”Groupe de Recherche pour une Enfance Différente” (GRED) în Franța, ”Norwegian Pedophile Group”, ”Schweizerische Arbeitsgemeinschaft Pädophile” în Elveția.
Așadar, răul acesta imens, pedofilia, care distruge viețile copiilor, nu este nici izolat, nici rar întâlnit, ci doar ascuns cu atenție de făptași și de complicii lor, de teama reacției oamenilor care gândesc normal. O înăsprire a legilor împotriva celor care săvârșesc fapte de pedofilie sau legate de acestea e absolut necesară, după ce s-a dovedit că lăsarea lor în libertate duce, în cele mai multe dintre cazuri, la continuarea activității infracționale îndreptate împotriva celor mici și lipsiți de apărare. Și nimic, dar absolut nimic nu poate justifica punerea în pericol a vieților copiilor.
