"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Riposta dată Beijingului de președintele Trump – în războiul comercial pe care acesta l-a început de multă vreme împotriva Chinei, dar în care americanii au acționat abia după plecarea președintelui Obama – împreună cu problemele generate de conducerea comunistă propriei țări, au reușit să producă, în sfârșit, efecte grave, profunde, asupra economiei Chinei.
Chiar în condițiile unei creșteri economice mai scăzute și a ofensivei administrației Trump, comuniștii de la Beijing au continuat să ducă o politică agresivă atât pe plan extern, cât și împotriva propriilor cetățeni – au comandat atacuri asupra navelor civile de pescuit ale țărilor din jur, în Marea Chinei de Sud, și au ocupat zone din apelele internaționale, în timp ce, pe plan intern, comuniștii au declanșat o represiune cruntă, băgând milioane de nevinovați în lagărele de ”reeducare”, în special din rândul minorității uyghure, iar apoi au încercat să schimbe legile din Hong Kong pentru a putea face arestări și acolo. Riscurile produse de conduita politică agresivă au devenit din ce în ce mai vizibile îndată ce a început revolta celor din Hong Kong, care e zona prin care intră în țară cele mai multe investiții străine directe, nodul financiar ce produce imense beneficii economice întregii Chine.
Numai că acum economia din Hong Kong suportă griparea produsă de lupta pentru libertate a milioanelor de oameni cu calificare și educație superioare, luptă dusă mai bine de două luni și fără un sfârșit previzibil.
Cum comuniștii nu pot da înapoi, dând câștig de cauză oamenilor care nu își doresc stăpânirea roșie în orașul lor, și cum nu au putut nici să intervină cu armata, situația economică din Hong Kong s-a înrăutățit treptat, continuu, așteptându-se ca lucrurile să meargă chiar și mai rău în perioada următoare.
În fața acestei situații generale întunecate, cei de la Beijing au înțeles că au de făcut ajustări bugetare majore pentru a face față problemelor pe care ei înșiși și le-au cauzat. Săptămâna trecută, Biroul Național de Statistică al Chinei a anunțat că producția fabricilor chineze s-a prăbușit în iulie la cel mai scăzut nivel din ultimii 17 ani, iar în retail s-a înregistrat de asemenea o scadere majoră, consumatorii chinezi fiind mai precauți acum, după ce au înțeles în ce direcție merge țara lor în momentul de față.
Drept urmare, ministrul de Finanțe al Chinei, Liu Kun, a anunțat, pe 15 august, că economia țării sale suferă și că urmează o perioadă de strângere a curelei. El a declarat că ”strângerea curelei de către Partidul Comunist și guvern ar trebui să fie politica noastră fiscală pe termen lung”. El n-a pierdut ocazia să servească și o lozincă pentru anestezierea poporului: ”este necesar să creștem eforturile pentru a avea grijă de nivelul de trai, pe bazele dezvoltării economice”. Iar, la concluzii, a lămurit: ”dar nu putem face promisiuni pe care nu le vom putea ține, din cauza lipsei resurselor financiare”. Producătorii chinezi de bunuri se așteaptă acum ca marile măsuri de stimulare a economiei să nu mai poată fi puse în aplicare, iar situația negativă generală să nu se îndrepte prea curând – mai multe detalii AICI.
Însă toate acestea vor duce, până la urmă, la înrăutățirea nivelului de trai pentru majoritatea celor care fac parte din cea mai populată țară din lume, numai și numai din cauza politicii comuniste agresive a celor care dorm cu cartea lui Mao sub pernă.
