Provocarea din Valea Uzului

Povestea de la Valea Uzului seamănă perfect cu o provocare. Chiar e!

Invitat aseară să vorbesc la o televiziune despre acest subiect – incidentele din Valea Uzului –, am refuzat cu argumentul că dacă m-aș fi dus, m-aș fi lăsat folosit de interesați. Asta își doresc provocatorii și atîțătorii la violențe – să se vorbească despre ei, să le duci mesajul. D-aia fac ce fac. Să devină vizibili, să li se arate uniformele pe ecrane, să apară în public căpeteniile conducîndu-și falangele războinice. Să ne arate ce sunt în stare să facă – agitație – să ne înfricoșeze. Tehnica vine din Germania anilor '20-'30.

De unde vine provocarea? este următoarea întrebare. Trebuie să privim întîi spre Budapesta pentru a primi un răspuns. Politica lui Viktor Orban duce exact la asemenea incidente. Nu ar fi prima provocare de acest fel. Pentru cine vede mai bine sau are un ochean poate privi și spre Moscova. Ca să fiu balansat, nu bag mîna în foc nici pentru București. Sunt și aici capete înfierbîntate, români verzi, patrioți neabătuți gata să sară la bătaie din te miri ce ca să arate ce-și închipuie ei că este dragostea de țară.

Mai e și zona servciilor secrete care trebuie explorată. Cea a militarilor dezafectați dornici să-și arate abilitațile. Cum unii cam șomează, iată un prilej să iasă în decor. Au prestat modest în campania de alegeri, au pierdut, și vor o revanșă. Altora li s-a părut că rîndurile proprii dormitează și le trebuie puțină mișcare, că s-au îmbîcsit prin birouri. Ar fi așadar momentul să se dea deșteptarea și să facă exerciții. Prea multă rugină s-a întins peste radicali și extremiști. Se mișcă în toată Europa, numai în România dorm! Nici cîteva combinații operative nu ar strica. E win-win situation, toate părțile cîștigă. Mă refer la cei implicați. Noi, cei care privim îngrijorați la ce se întîmplă, nu avem ce cîștiga, dimpotrivă. Numai de pierdut.

Nu-mi place teoria conspirației, nici nu am boala scenaritei. Dar mi-a atras atenția viteza de propagare a violenței în acest incident. Replici venite una dupa alta în timp scurt. Asta trădează niște pregătiri făcute în prealabil. Se aruncă o făclie aprinsă peste un covor de frunze uscate și vreascuri. Arde instantaneu, vîlvătaia se face repede cît casa. Cu asta seamană povestea din satul Dărmănești – sat pe care numai cunoscătorii îl găsesc pe o hartă. Dar agitatorii sunt în acest caz profesioniști. S-a luat un simbol, un loc cu sensibilități istorice, s-a montat ca la carte o provocare. Au apărut capetele înfierbîntate, dublate de agenți, apoi tipi în diverse uniforme și formațiuni paramilitare care își spun ”civice” – sunt civice cum sunt eu budist. Acestea au făcut multe, dar nu totul.

Cîțiva politicieni s-au amestecat ca să-și amintească lumea că mai există. Sunt însetați de imagine și li s-a oferit prilejul. Ei nu fac decît să ațîțe, să dea drumul la cîinii turbați, să vorbescă hate speech cu cinism. Am văzut/ascultat ieri asemenea ziceri otrăvite. Dacă nu era o provocare, incidentul se termina cu o bătaie la bodega din sat între doi bețivi. Așa însă, incidentul a luat amploare. Sunt destui prin preajmă cu sticlele pline de gaz, sunt pregătiți să le toarne peste foc. Au apărut urgent steaguri, bannere belicoase, declarații sforăitoare, jandarmi, proteste și para proteste.

Mesajul meu – Tovarăși, mai răsfirați, vă rog! Mirosiți urît! Pute a provocare. Nu vă mai jucați cu focul. Nu cumva să dați foc la tot satul dorind să aprindeți un foc în sobă. Duceți-vă acasă la voi cu sau fară pașaport!