"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O serie de explozii din 12 mai, care au produs daune la patru nave ce se aflau în apele teritoriale ale Emiratelor Arabe Unite, au fost factor declanșator pentru o nouă perioadă de amenințări și acumulare de tehnică militară și trupe în regiune, din partea Statelor Unite și a Iranului.
Prin Golful Oman trece aproximativ 20% din producția mondială de petrol și peste 30% din producția de gaz lichefiat, așadar și prin proximitatea Iranului, care se află sub sancțiuni foarte severe impuse de Statele Unite pentru nerespectarea acordurilor privitoare la regimul armelor nucleare. Explicația logică a exploziilor a fost că Iranul este țara care a sabotat cele patru nave, pentru a pune în pericol traficul naval din regiune, astfel încât Statele Unite au răspuns amenințării iraniene cu două grupuri navale care erau deja în regiune, unul format din portavionul USS Abraham Lincoln, două crucișătoare și șapte distrugătoare și grupul format din nava pentru desant USS Arlington, o baterie antiaeriană Patriot și vehicule de asalt amfibiu.
Mai mult, președintele american a anunțat că a mai trimis încă 1500 de militari în regiune, lucru care l-a făcut pe ministrul de externe iranian, Mohammad Javad Zarif, să declare că acestă mișcare este foarte periculoasă pentru pacea din regiune – mai multe detalii AICI.
Pace din regiune pusă constant la încercare de Teheran când amenință oficial Israelul, când are trupe care luptă în Yemen și Siria, când provoacă de câte ori are ocazia navele de luptă americane din regiune. Pe lângă trupele și tehnica militară trimise în regiune, președintele Trump a declarat stare de urgență pentru a putea vinde de urgență arme Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite și Iordaniei, fără a mai aștepta aprobarea Congresului, după ce membri ai legislativului american au blocat luni de zile vânzarea de echipament militar către Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite – mai multe detalii AICI.
Arabia Saudită se află oricum între primele cinci țări din lume la nivelul cheltuielilor militare, din cauza faptului că este permanent amenințată de Iran și trebuie să aibă o forță militară echipată corespunzător pentru a descuraja un atac comandat de la Teheran. În momentul de față, Iranul are conduita obișnuită, provocând calculat America și aliații ei din regiune, apoi lamentându-se că este victima imperialismului militarist american. Cu 81 milioane de locuitori și o armată cu peste jumătate de milion de militari activi, cu un relief în bună parte muntos, Iranul e o țară destul de greu de ocupat, iar ayatollahii care o conduc sunt foarte conștienți de acest lucru, astfel că își permit să provoace din când în când câte o criză, știind că riscă cel mult o serie de lovituri aeriene din partea americanilor și a aliaților lor, date asupra unor obiective militare.
Chiar dacă, odată cu venirea lui Trump la Washington, Teheranul a renunțat să mai provoace grosolan, direct, Statele Unite, ca, de exemplu, în 12 ianuarie 2016, când a reținut două șalupe de luptă americane cu echipajele de la bord, acum ayatollahii care conduc țara revin la comportamentul lor cunoscut. Iranul nu mai beneficiază de libertatea de acțiune pe plan internațional din perioada Obama – mai multe detalii AICI –, dar reușitele din Siria și Yemen au dat, cu siguranță, curaj Teheranului să lanseze iar o perioadă de criză într-o regiune foarte sensibilă unde americanii erau deja prezenți.
Acum, trupele americane sunt în regiune, gata să răspundă în cazul în care Iranul va continua să pună în pericol traficul naval internațional din Golful Oman și gata să își apere aliații din regiune. America nu are nevoie de un razboi de anvergură și de durată în Orientul Mijlociu. Dacă va fi război sau nu, depinde numai de cei de la Teheran – mai multe detalii AICI.
