Să nu ne facem iluzii: PSD este o hidră cu mai multe capete, nu un partid de lider, ca pe vremea lui Iliescu. Tai unul din capete, mai răsar zece.
În istoria sa, PSD a obținut rezultate mai proaste ca la aceste alegeri: în 2007, tot la europarlamentare, a reușit puțin peste 23,11%, adică 1,18 milioane de voturi. Numeric, în 2019 a luat aproape de două ori mai multe voturi, 2,1 milioane.
PSD are deja o schiță de strategie ca să iasă din impas și nu-mi dau seama cum va reuși opoziția să o contracareze:
- Social-democrații trag de timp, pentru ca valul de entuziasm al suporterilor opoziției să se risipească.
- Competiția pentru succesorul lui Dragnea va fi dură, dar, după congresul din iunie, partidul va redeveni, pas cu pas, o structură militarizată, unită în spatele liderului, indiferent cine va fi acesta.
- Condamnarea lui Dragnea ajută partidul: valul de furie al taberei anti-PSD va rămâne fără ținta-piept nr.1. Presa aservită PSD se va folosi de imaginea lui Dragnea, pe care-l va prezenta drept un erou-martir al luptei cu statul-paralel. Bineînțeles că, în PSD, mai toți sunt fericiți că au scăpat de Dragnea, dar, public, îl vor căina și vor susține că judecătorii și-au permis să-l condamne fiindcă a pierdut alegerile.
- PSD va rămâne la guvernare și se va folosi de toate resursele sale ca să cumpere voturi. Probabil că va vota din nou legea pensiilor, mărind promisiunile. Aparent, strategia nu a fost prea utilă la aceste alegeri, dar oricum PSD nu are altă soluție. Puțin probabil ca Dăncilă să demisioneze din fruntea Executivului, așa cum cere Opoziția.
- Alegerile parlamentare se vor ține la termen, în toamna lui 2020, nu anticipat.
Ce poate face Opoziția? Câteva chestiuni elementare: să nu se lase luată de valul succesului, să nu înceapă o bătălie publică pe un ciolan foarte ipotetic și să se unească, menținând presiunea asupra guvernării PSD.
PSD este la podea, dar are resurse uriașe să-și revină.
Nu m-aș grăbi să spun că acest partid a pierdut alegerile din 2020: lupta este încă deschisă.