Cardinalul Todea: prințul Bisericii din catacombe. Sighet, Pitești, Râmnicu Sărat, Gherla – alte destinații, aceeași Golgotă

Podul.ro vă prezintă un fragment sugestiv din volumul ”Geniul greco-catolic românesc” (Cristian Bădiliță și Laura Stanciu) care-l portretizează pe episcopul unit Alexandru Todea, fost deținut politic la Sighet, Râmnicu Sărat, Pitești, Dej și Gherla.

Precizăm că volumul este în curs de apariție la Editura Vremea – mai multe detalii AICI. Vă prezentăm fragmentul amintit:

”Pe data de 14 octombrie 1945, Alexandru Todea fusese numit paroh și protopop greco-catolic la Reghin. La ceremonia de învestitură și la slujbă religioasă a participat chiar rabinul din Reghin. La cuvântul de salut al acestuia, Alexandru Todea a răspuns în ebraică, iar preotului romano-catolic – în latină.

După abdicarea silită a Regelui Mihai, tânărul paroh protestează public și este arestat. Pentru a cincea oară. Urmează ani de calvar și persecuție, ca în timpul Bisericii primare. Între 14 octombrie 1948, când fuge de sub escortă, și 30 ianuarie 1951, Alexandru Todea trăiește ascuns, mai întâi în gropile din preajma orașului Reghin, apoi în locuința unui credincios.

Va fi arestat pe 30 ianuarie 1951 de pe strada Karl Marx, nr. 56, în urma unui denunț făcut sub tortură de viitorul episcop Guțiu. Cu doar câteva luni înainte, pe 19 noiembrie 1950, fusese uns episcop titular de Cezaropolis și auxiliar al Arhidiecezei Blajului în catedrala Sfântul Iosif din București. De la Reghin la Deda, unde a luat trenul spre București, viitorul episcop clandestin a călătorit ascuns într-o căruță cu fân.

După arestare, Alexandru Todea a fost judecat de către Tribunalul Militar București și condamnat, pe 15 februarie 1952, la <muncă silnică pe viață pentru crimă de înaltă trădare>. Pe 28 februarie 1952 lua calea Sighetului, unde îi va întâlni pe toți episcopii greco-catolici (cu excepția lui Vasile Aftenie, care murise la Văcărești în mai 1950), pe cei douăzeci și cinci de clerici uniți transferați și ei de la mânăstirile Neamț și Căldărușani, unde fuseseră închiși până atunci, precum și elita politică și intelectuală românească anticomunistă (între care Iuliu Maniu și Gheorghe I. Brătianu).

După desființarea închisorii Sighet, unde s-au stins episcopii Valeriu Traian Frențiu (11 iulie 1952), Ioan Suciu (27 iunie 1953) și Tit Liviu Chinezu (15 ianuarie 1955), Alexandru Todea a fost transferat, mai întâi, la închisoarea din Râmnicu Sărat, în 1957 la Pitești, apoi la Dej (5 iunie 1960) și, din februarie 1963, la Penitenciarul din Gherla”.