Anul acesta votăm dacă rămânem sau nu în Europa civilizată

Alegerile din 26 mai 2019 sunt cele mai importante alegeri pentru Parlamentul European prin care a trecut România pâna azi, pentru că vor stabili direcția României pentru următorii 10 ani. Sunt în joc tânăra noastră democrație, valorile noastre occidentale, drepturile și libertățile cetățenești. Anul acesta decidem dacă vom mai călători sau nu liber, dacă vom fi sau nu în siguranță în marea familie europeană, dacă vom avea sau nu taxe vamale și dacă vom merge sau nu în vacanțe fără vize.

Ca să înțelegem că rândurile de mai sus nu sunt o exagerare, trebuie să explicăm câteva lucruri. În primul rând, vedem că în toate statele europene au apărut partide naționaliste și eurosceptice care își propun schimbarea Uniunii Europene sau, de ce nu, diverse exituri (am văzut că Brexitul a ajuns aproape de realitate și am văzut cum oficialii de la Bruxelles tremurau înainte de alegerile din Franța). Partidele de tip naționalist, care se opun libertății economice și de circulație, au de regulă niște personaje cheie, indivizi fals înflăcărați, de tipul Marie Le Pen, Nigel Farage sau Geert Wilders (vă aduc aminte că promotorul Brexitului este tocmai europarlamentarul Farage, ipocrizie cruntă). Este incontestabil că există un curent european (de exemplu, în Italia formațiunea 5 Stele a câstigat alegerile și a împins țara în recesiune) care a captat atenția alegătorilor pe fondul crizei migranților și a unei Europe ieșite din criza economică începută la finalul deceniu trecut.

Aparent, în România nu avem un astfel de fenomen, însă aparențele pot fi extrem de înșelătoare, iar în cazul nostru chiar sunt. Realitatea este că alianța PSD-ALDE a devenit în doar doi ani un pol al naționalismului și al discursului deșănțat, adunând tot felul de figuri patriotarde și, toate astea pentru a justifica cea mai hidoasă formă de incompetență guvernamentală, lupta contra justiției și analfabetismul funcțional. În ultimele luni, discursul reprezentanților PSD-ALDE este unul evident eurosceptic, iar tonul adoptat de acești așa-ziși politicieni de cumetrie va deveni tot mai acid la adresa Uniunii Europene, care este obligată de tratatele de funcționare să apere statul drept - care reprezintă piatra de fundație a acestei construcții.

În tot acest context, întrebarea la care noi românii vom răspunde pe 26 mai va fi dacă vom trimite la Bruxelles oameni competenți și care să contribuie activ la deciziile pe care le va lua UE (decizii care vor afecta direct România și pe români) sau dacă, din contră, vom delega niște incompetenți apărători ai corupției care să ne îndepărteze de Atlantic și să ne apropie de Moscova. Decizia ne aparține și este bine să știm trei lucruri simple: 1. nu ne putem asuma pierderea fondurilor europene, 2. peste jumătate din legislația aplicabilă în România trece prin Parlamentul European și nu prin cel național și 3. legislația UE garantează supraviețuirea statului modern și democratic român. În definitiv, istoria ne-a învățat că bunăstarea vine de la vest în timp ce frigul vine întotdeauna de la est.