"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Scriitorul și politologul Ioan Stanomir avertizează, în cel mai recent editorial publicat pe platforma Marginaliaetc.ro, că adevăratul proiect de țară al regimului Dragnea se reduce la consolidarea marasmului generalizat ce permite oligarhiei cleptocratice să elimine perspectiva oricărei schimbări pozitive în România.
Una dintre concluziile politologului este că România nu mai are nimic în comun cu valorile europene pe care este presupusă a le ilustra și apăra, deși țara noastră a preluat președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene.
Podul.ro vă prezintă considerațiile lui Ioan Stanomir.
”În fine, visul lui Liviu Dragnea este pe cale de a se îndeplini. Eleva sa fidelă, Viorica Dăncilă, intră în anul 2019 ca premier, după ce cabinetul ei a supravieţuit unei moţiuni de cenzură ce a dovedit, încă o dată, incapacitatea de acţiune a opoziţiei şi paralizia şefului de stat. După revoluţia fiscală, o revoluţie economică: noile taxe sunt pe cale să lichideze capitalismul românesc, întărind dimensiunea sa oligarhică. Cât despre justiţia independentă, aici zelul lui Tudorel Toader este unul remarcabil. De la Rodica Stănoiu, nici un alt ministru a nu fost animat de o voinţă similară de a domina, de a controla, de a îngenunchea.
România anului 2019, cea care preia preşedinţia rotativă a Uniunii Europene, este, în ceea ce are mai profund, o ţară care nu are nimic în comun cu valorile pe care este presupusă a le ilustra şi apăra. Dincolo de Liviu Dragnea, se află un întreg partid- stat, a cărui vitalitate se fondează pe capacitatea lui extraordinară de a exploata tarele societăţii pe care o parazitează. Am scris că regimul Dragnea nu este un accident istoric. Ar fi de adăugat că nici starea în care România se află, în anul de graţie 2019, nu este un accident istoric, ci efectul, cumulat, al opţiunilor compatrioţilor noştri. Îmtre regimul Dragnea şi acea Românie ce preferă familiaritatea statului- părinte, simbioza este perfectă. Iluziei de prosperitate îi corespunde, natural, iluzia demnităţii umane.
Privind România de astăzi, în toată splendoarea involuţiei sale instituţionale, putem înţelege mecanismele şi formulele ce alimentează marasmul naţiunilor subdezvoltate, prinse în reţeaua de corupţie endemică. Organizarea patronajului mediatic, organizarea mitei sociale, organizarea exploatării statutului, organizarea subminării egalităţii în faţa legii, toate acestea sunt, în România, elementele realităţii cotidiene. Degradarea la care asistăm este una dramatică tocmai prin potenţialul ei de afecta, pe termen mediu şi lung, profilul statului însuşi.
Căci proiectul de ţară al regimului Dragnea există, iar el se reduce la consolidarea acelui marasm ce permite oligarhiei cleptocratice să elimine perspectiva schimbării. Autenticul proiect de ţară al regimului Dragnea este acest viitor din care ideea de viitor dispare, înlocuită fiind de combinaţiile insalubre ale celor care privesc domeniul public ca pe un domeniu de pradă. Rapacitatea lor nu este un gratuită, ci traduce ambiţia de a lichida tot ceea ce această societate mai deţine ca vital şi semnficativ. Agresivitatea cu care este atacată proprietatea privată, prin încurajarea programatică a clientelismului şi a iresponsabilităţii economice, ţine de acelaşi tipar al demagogiei destructive. Regimul Dragnea se distinge prin vocaţia sa de a provoca mutaţii ireversibile.
Anul 2019, an electoral, este un an în care regimul Dragnea va merge până la capăt în această strategie de mituire populistă şi de distrugere instituţională. Pentru cei care populează puterea de la Bucureşti, orice formă de decenţă publică ar însemna sfârşitul carierelor lor. Supravieţuirea lor colectivă implică accelerarea involuţiei noastre naţionale”, scrie Ioan Stanomir.
