"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Jurnalistul și documentaristul Marian Voicu pune sub lupă, în cel mai recent studiu publicat – ”Matrioșka mincinoșilor. Fake news, manipulare, populism”, Humanitas, București, 2018 – investigații ale presei internaționale și rapoarte publicate de organisme abilitate (din UE și SUA) referitoare la ”Ferma de troli” putiniști păstorită de oligarhul Evgheni Prigojin, la Sankt-Petersburg. Puțin spus controversatul Prigojin este un apropiat al lui Vladimir Putin, fapt certificat de numeroasele fotografii publice care-i înfățișează împreună.
Ferma de troli (laolaltă cu numeroase alte sinecuri ale minciunii păpușate de la Kremlin) s-a implicat masiv și virulent în alegerile prezidențiale din SUA, declanșând un intens lobby pro-Trump, dar și în campania Brexit (în tabăra Leave, firește), în prezidențialele din Franța, împrăștiind manipulări pro-Marine Le Pen și în alegerile din Germania, unde a desfășurat campanii de fake news în favoarea AfD, prima facțiune de extrema dreaptă care intra în Bundestag după cel de-al Doilea Război Mondial. Ofensivele trolilor putiniști (dublate de asaltul armatelor de boți) au dus războiul hibrid informațional la noi culmi ale minciunii și subversivității. Podul.ro vă prezintă considerațiile lui Marian Voicu (pag. 343-347) preluate din studiul amintit.
”Trolii s-au născut odată cu Internetul. Ei sunt cei care îi hărțuiau pe internauți prin mesaje off-topic, provocatoare, pentru a le smulge un răspuns emoțional. Definiția era pe atunci apropiată celei date de dicționarele românești – <Gnom zburdalnic, care trăiește în munți sau în păduri, întruchipând forțele rele ale naturii>. Astăzi însă, nu mai este vorba despre ființe zburdalnice, vorace și cu minte puțină, ci de troli profesioniști.
La faimoasa Agenție de Cercetare a Internetului din Sankt-Petersburg, cunoscută ca <Ferma de troli>, lucrează 300 de tineri troli. Patronul <fermei> înființate în 2004 este Evgheni Prigojin, un oligarh pe care presa rusă l-a numit <Bucătarul-șef> al lui Putin. 90 de angajați au fost implicați direct în intervenția în alegerile prezidențiale din SUA din 2016. Salariile celor din <Departamentul SUA> variau între 80.000 și 120.000 de ruble (1.400-2.100 dolari). Bugetul lunar al fermei era de 1,25 de milioane de dolari.
Principalele narațiuni privind SUA erau cele care incitau la ură rasială, secesiunea Texasului, antiimigrație, antiglobalizare. ”Nu era vorba de a scrie <Obama e o maimuță> sau <Putin e grozav>, dimpotrivă, te amendau pentru asta”, povestea unul dintre foștii angajați pentru Dojd TV. Oamenii din <Departamentul SUA> trebuiau să fie bine educați și antrenați pentru a înțelege nuanțele polemicii americane privind drepturile LGBT, avortul, dreptul de a purta arme, imigrația etc. Sursa citată de Dojd TV, <Maxim>, relata că promovarea Rusiei și a lui Putin erau interzise. <Americanilor nu le pasă de Rusia>, spunea Max, <țelul nostru nu era să-i facem pe americani să fie interesați de Rusia, ci să-i îndreptăm împotriva propriului guvern – să provocăm revolte și nemulțumire, să contribuim la scăderea susținerii lui Obama>. Ordinul de a o ataca pe Hillary Clinton venise cu doi ani înainte de alegeri.
După ce au apărut <defecțiunile> și presa a început să relateze despre ce se ascunde de fapt în spatele agenției, angajaților li se spunea că nu trebuie să le fie rușine de ceea ce fac, dimpotrivă. <Fiecare țară are genul ăsta de organizații, care apără interesele naționale>, le spuneau managerii. <Acesta este un război informațional și este oficial>.
Conturi de Twitter care apăreau ca fiind ale unor instituții de presă locale din state swing, inclusiv Florida, Ohio și Pennsylvania, erau de fapt operate de troli din Agenția de Cercetare a Internetului de la Sankt-Petersburg. Conturile aveau peste o jumătate de milion de urmăritori. Alte o sută de publicații legitime au preluat știri false de pe aceste conturi, unele repostate chiar de înalți oficiali, inclusiv un consilier al președintelui Obama. Numărul total al conturilor de Twitter care erau operate de Fermă în perioada alegerilor americane era de 2. 752.
Samantha Bradshaw și Philip Howard, cercetători la Universitatea Oxford, au prelevat un eșantion de 22 milioane de tweeturi postate în perioada 1-11 noiembrie 2016 în 12 state pentru a cerceta impactul dezinformării asupra alegerilor americane. Ei au descoperit un sistem sofisticat de pregătire a trolilor ruși, în care erau investite milioane de dolari. Iar sistemul era același ca în orice redacție – editorii dau în lucru temele, editează conținutul și îl diseminează în rețelele sociale și online, rezultatele fiind apoi audiate, cei mai productivi troli fiind recompensați.
BBC realata în noiembrie 2017 cum produce Ferma filme de propaganda. Luptători mascați și cu vocile distorsionate se prezentau când ca rebeli proruși din Ucraina, când ca rebeli pro-ucraineni din Rusia, ca luptători ai Statului Islamic sau ca banderoviști înfășurați în steaguri neonaziste. Toate filmele erau înregistrate în același decor. (…)
Primul jurnalist care a relatat despre Ferma de troli a devenit ținta unei formidabile campanii de hărțuire, care a durat ani de zile. În septembrie 2014, Jessikka Aro lucra pentru televiziunea publică din Finlanda, YLE. Aro a investigat conturile false din rețelele sociale, Facebook, Vkontakte, Twitter, documentând impactul acestora asupra dezbaterii publice și libertății de exprimare din Finlanda. Imediat ce a început să relateze despre Fermă, Aro a devenit ținta unei campanii sistematice de abuz și hărțuire. Trolii au publicat mai întâi informații personale, inclusiv adresa și datele de contact, apoi detalii despre viața ei intima. Apoi au apărut informații că ar fi spion strain, ba chiar o persoană cu probleme mintale, care răspândește teorii ale conspirației. I-au fost publicate informațiile confidențiale din dosarul de sănătate – o amendă de 300 de euro pentru consum de droguri pe care o primise când avea 20 de ani a transformat-o în <dealer al drogurilor NATO>. S-a produs chiar și un spot video, difuzat pe Facebook și Twitter, în care era înfățișată drept o <spioană blondă stupidă>.
În februarie 2018, 13 cetățeni ruși și trei companii rusești au fost inculpați de un tribunal federal American pentru amestecul în procesul electoral din SUA. <Treisprezece oameni au intervenit în alegerile din SUA?! Treisprezece împotriva unui buget de miliarde al serviciilor de informații? Absurd>, scria purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, pe Facebook. <Americanii sunt oameni foarte emotivi, văd ce vor să vadă>, avea să declare și Prigojin la aflarea veștii, citându-l, poate fără voia lui, pe Lenin, care explica rostul propagandei: <Spuneți-le ceea ce vor să audă>. Putin a negat că ar fi prieten cu Prigojin sau că l-ar cunoaște, deși există numeroase fotografii publice în care apar împreună.
Dar fabricile de troli nu sunt o invenție rusească. Un raport recent al Computational Propaganda Research Project descoperea astfel de activități în peste 28 de state. China este suspectată că plătește anual 2 milioane de troli (<Armata 50 de cenți>) care generează peste 400 de milioane de postări în rețelele sociale, ca parte a unui efort de a schimba agenda publică și a distrage atenția publicului de la orice subiect care putea incita la proteste. În țări precum Bahrain și Azerbaidjan există firme de PR care creează conturi false în rețelele sociale pentru a influența opinia publică. Președintele Duterte a folosit în Filipine tehnici de astroturfing împotriva jurnaliștilor și organizațiilor media. În Africa de Sud, presa demasca în mai 2017 operațiunile de dezinformare ale puternicei familii Gupta menite a distrage atenția de la propriile-i afaceri cu guvernul. Utilizatori de Twitter erau plătiți pentru a hărțui jurnaliștii și a disimina informații fabricate, iar armatele de boți amplificau poveștile.
Doi troli din Moscova au relatat pentru TBS, ascunși sub măști negre, că își asumau identități americane în online și ținteau site-uri cum ar fi Wall Street Journal, New York Post, Washington Post, Facebook și Twitter. Scopul lor, spuneau ei, este de <a-i scoate din minți> pe cei prezenți în forumurile ziarelor sau pe rețelele sociale, de <a-i face să își schimbe opiniile, de a-i reduce la tăcere pe oponenți>.
Discursul instigator la ură, ridiculizarea subiectelor serioase de presă, deturnarea atenției spre subiecte care generează un răspuns emoțional puternic sunt câteva dintre scopurile postărilor trolilor. Aceștia profită de subcultura Internetului pentru a stabili agenda publică.
Agregarea în grupuri transnaționale, adevărate Internaționale ale trolilor, este una dintre caracteristicile ecosistemului. De exemplu, suporterii lui Trump din SUA au pretins că ar fi francezi și s-au implicat în alegerile din Franța. Folosind tehnologii precum Discord (camere de chat în care se intră doar cu invitație), documente Google, formulare Dropmark (site de file sharing), au organizat un adevărat bombardament cu mesaje asupra conturilor de Twitter, cu același haștag”.
