De Sfântul Nicolae

Secolul IV al erei creștine este cunoscut ca secolul de aur al Bisericii noastre.

Începe cu intrarea credinței creștine în deplină legalitate, prin edictul de la Mediolanum din 313, după sute de ani de persecuție, apoi învățături esențiale ale Bisericii, cum sunt cele despre Sfânta Treime, capătă formă definitivă la cele două sinoade ecumenice din acea perioadă. Tot atunci apar Sfintele Liturghii care se săvârșesc până azi în toată Ortodoxia, iar Sfânta Tradiție se îmbogățește în acel secol cu o mulțime de scrieri rămase esențiale pentru viata Bisericii. Și toate acestea se datorează sfinților care au trăit atunci, sfinți neuitați, cunoscuți de atunci în toată creștinătatea și, prin tradiții, chiar în afara acesteia.

Sfântul Ierarh Nicolae, este unul dintre acești mari sfinți. Născut în Mira, localitate care se află pe teritoriul Turciei de azi, crescând ca un bun creștin încă de mic, a fost închis pentru credința lui pe vremea împăratului Dioclețian. Eliberat după urcarea pe tron a împăratului Constantin, Nicolae ajunge ierarh al Bisericii și sfânt, pentru credința și faptele lui bune. Ne-a rămas în tradiția creștină populară ca cel care aduce cadourile pe 6 decembrie, când e sărbătorit, înainte de Nașterea Domnului când urmează celălalt rând de cadouri, cele de Crăciun. Celor cuminți le pune dulciuri în încălțări noaptea, iar celor mai puțin cuminți câte o nuielușă.

Tradiția spune despre darul făcut de Sfântul Ierarh unei familii aflată la mare nevoie, cu trei fete care urmau să fie luate pentru prostituție, dar care au fost salvate de bănuții de aur lăsați noaptea de Sfântul Nicolae în încălțările lor.

Ierarhul milostiv mai este cunoscut și pentru felul în care a intervenit la primul Sinod ecumenic, cel de la Niceea din 325, în dispută teologică cu ereticul Arie, ale cărui concepții se răspândiseră în bună parte din creștinătate și amenințau să tulbure dreapta credință a întregii Biserici. Atunci, spune tradiția Bisericii, marele ierarh și sfânt milostiv l-ar fi pălmuit în Sinod pe cel care pornise erezia.

Despre Sfântul Nicolae știm că este pomenit și sărbătorit în Biserica încă din vremea împăratului Justinian, la două sute de ani de la trecerea lui la Domnul. Rămășițele sale trupești, moaștele sale sfinte, se află la Bari, în Italia, unde au fost duse de niște creștini, după ce turcii au ocupat Mira, unde trăise și fusese pus în biserica după ce a murit.

Iar sufletul Sfântului Nicolae este în Împărăția cerească, unde este rugător pentru noi înaintea Domnului și ajutător creștinilor care îl au în rugăciune. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!