Ironii usturătoare și critici dure la adresa felului în care a fost reabilitat Castrul Arutela, construcție din vremea împăratului roman Hadrian. „Arată ca un c*r, iar ați furat sau ați dat unui prost lucrarea?” / „Ați pus și termopane?” / „Fudulilor! L-ați făcut mai frumos decât l-au construit romani!”

Greu dacă nu chiar imposibil de găsit, pe pagina de Facebook a Ministerului Culturii, un comentariu apreciativ în marea de critici la adresa felului în care a fost „reabilitat” Castrul Roman Arutela, din apropierea orașului Călimănești, Vâlcea. 

Se poate vorbi chiar de un moment unic de unitate națională în dezaprobare, în condițiile în care comentariile critice provin atât de la internauți pro-europeni, cât și de la numeroși susținători ai curentului suveranist.

Comentariile, pe cât de pișcătoare, pe atât de savuroase și creative. Redăm mai jos câteva dintre ele (mai jos, în text, aveți și răspunsul specialiștilor):

„Arată ca un cur, iar ați furat sau ați dat unui prost lucrarea.”

„V-ați bătut joc si de asta, nenorociților. Mai aveți să îi puneți termopane și balustrade din inox. Câți bani ne-a costat bătaia asta de joc?”

„Aveau romanii tabla de la Bilka pe castre?”

„De ce Dzeu arată de parcă ar fi local de nunți? romanii își varuiau castrele?”

„Mai lipsesc o Catena şi un Maxbet la parter.”

„Oare cine a avizat așa ceva? Sigur pe vremea romanilor exista balcon cu sticla? Termopane ați pus? Că era doar simbolul Romei antice”

„Fudulilor! L-ați făcut mai frumos decât l-au construit romanii!”

„Lipsesc toboganele din plastic roz.

Absolut rușinos! Ștergeți postarea cu felicitari și laude. V-ați făcut de râs cu o asemenea "reabilitare". Monumentele istorice se conservă și se restaurează, că nu vorbim despre dispensarul comunal din Cârlatele”.

Comentariile pot fi citite integral AICI

Specialiștii explică de ce Castrul Roman Arutela arată mai degrabă ca o construcție modernă decât ca una de acum 2000 de ani

Câteva date istorice relevante. Castrul Arutela – înscris în patrimoniul mondial UNESCO – se află la câteva sute de metri de Mănăstirea Cozia, pe malul stâng al Oltului. A fost ridicat în anul 138, d.Hr, în timpul împăratului Hadrian, pentru o unitate de arcași orientali care păzea drumul și trecerea prin defileu.  Poziția nu fusese aleasă întâmplător. Garnizoana supraveghea una dintre cele mai importante căi de trecere prin Carpați și drumul militar care lega fortificațiile de pe Limes Alutanus*. Este unul dintre cele mai importante fortificații romane de pe Valea Oltului.

Limes Alutanus a fost o linie de fortificaţii realizată de romani de-a lungul Oltului şi care avea rolul de apărare a provinciei Dacia de atacul popoarelor barbare. Linia de fortificaţii cuprindea castrele Sucidava (Vedea – Izlaz), Romula, Acidava (Enoşeşti – Olt), Rusidava (Momoteşti – Drăgăşani), Pons Aluti (Ioneşti – Govora), Buridava (Stolniceni – Râureni), Castra Traiana (Sâmbotin – Dăeşti), Arutela (Păuşa), Praetorium I şi II (Copăceni şi Racoviţa), Pons Vetus (Câineni) şi Caput Stenarum (Boiţa, judeţul Sibiu). Alături de castrele ce urmau firul Oltului, la est de masivul Cozia, romanii au mai construit castre la Rădăcineşti, Perişani şi Titeşti.

Reabilitarea Castrului Arutela a costat aproximativ 12 milioane de lei, bani din PNRR. 

Cum răspunde criticilor virulente din on-line arheologul Felix Marcu, specialist în fortificații romane, șef al Comisiei din Ministerului Culturii, care s-a ocupat de reabilitarea Castrului Roman Arutela. 

„Toți așa-zișii specialiști de pe Facebook de fapt nu au nici cea mai vagă idee despre cum arăta o poartă română și un castru roman. Acest alb murdar, murdar era și cel folosit în epoca romană. Tencuiala romană era și cu cărămidă pisată, amestecat, deci poate să aibă o tentă mai roșiatică, dar era un alb murdar”, a precizat Felix Marcu la Europa FM.

El mai spune că și înălțimea porților este acum mult mai apropiată de cea originală. De altfel, cercetări recente au scos la iveală detalii noi, care nu au fost cunoscute la recenta restataurare, din anii ’80. De aici pot apărea și diferențele.

Felix Marcu (foto sus), unul dintre puținii specialiști români în fortificații romane, subliniaază că reabilitarea „e făcută în baza unor studii detaliate pe care le-am făcut eu, studii dedicate porților romane, incintelor romane”.

Foto sus: cum arăta Castrul înainte de ultima reabilitare. O parte a acestuia mai fusese reconstruită la începutul anilor 1980

O explicație mai limpede pe acest subiect are însă Eliana Țivrea, restaurator-cercetător:

„Am râs copios la toate comentariile de pe Facebook la adresa acestui monument, așa că în dimineața aceasta vă povestesc din nou despre Castrului roman Arutela.

Arutela, construit în anii 137–138 d.Hr., în timpul împăratului Hadrian, făcea parte din sistemul defensiv al provinciei Dacia. Castrul avea ziduri de incintă, porți, drumuri interioare, principia, un horreum și alte construcții necesare unei garnizoane romane.

Istoria cercetării este însă aproape la fel de interesantă ca monumentul. Primele cercetări au început în 1888, iar între 1890–1892 Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic au cercetat parțial castrul și integral termele. Documentația s-a păstrat doar fragmentar, iar situl a fost ulterior afectat de construcția căii ferate și de râul Olt. Cercetările au fost reluate în 1967 și continuate până în 1970, apoi în 1978.

Și ajungem la partea care a stârnit, probabil, cele mai multe confuzii: ce s-a făcut în anii ’80?

Între 1982–1983, o parte a castrului a fost reconstruită, iar porta praetoria, împreună cu cele două turnuri care o flanchează, a fost reconstituită pe baza documentației arheologice disponibile. Proiectul arhitectului Aurel Teodorescu reprezintă o etapă importantă în istoria reconstrucțiilor de monumente romane din România și a fost prima intervenție de acest tip asupra unei porți de castru roman din țara noastră.

Dar aici merită să ne oprim puțin.

Restaurarea conservă și pune în valoare monumentul, păstrându-și autenticitatea.

Renovarea împrospătează aspectul, fără ca autenticitatea istorică să fie prioritară.

Reabilitarea readuce construcția la o stare funcțională.

Modernizarea adaptează clădirea la cerințele contemporane.

Reconstrucția reface o parte pierdută a monumentului. Și atunci apare întrebarea: cât știm și cât presupunem?

Anastiloza reasamblează elementele originale păstrate ale unui edificiu distrus. Aici, autenticitatea elementelor recuperate este esențială.

Dacă ai putea alege: ai prefera ca un monument precum Arutela să rămână doar în starea de ruină sau să fie reconstituit pentru a putea fi înțeles mai ușor de public?”

Mai multe imagini cu Castrul Arutela (mai vechi și mai joi) găsiți și pe pagina istoricului Tudor Urea - AICI - un critic aspru și el al felului în care au fost reabilitate vestigiile romane. 

De asemenea, un text admirabil documentat a publicat și siteul turismistoric.ro  - sub titlul „Arutela, castrul roman restaurat cu 12,4 milioane de lei. Când „punerea în valoare” riscă să acopere monumentul”

Ce spune ministerul Culturii

„Castrul Roman Arutela, parte din Ruta Castrelor Romane din România, redat publicului

Proiectul de reabilitare, finanțat prin PNRR, Componenta 11, Turism și Cultură, are la bază cercetări arheologice și istorico-arhitecturale desfășurate de-a lungul mai multor ani și a parcurs, în 2025, întregul proces de avizare de specialitate.

Ministerul Culturii a emis avizul solicitat în urma deciziilor favorabile ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, Comisiei Naționale de Arheologie și Comisiei Naționale „Limes”.

Inclus în situl UNESCO „Frontierele Imperiului Roman, Dacia”, Castrul Arutela este valorificat prin soluții adaptate valorii sale istorice.

Felicităm Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene pentru semnarea contractelor de finanțare și sperăm să avem parte de cât mai multe astfel de proiecte de reabilitare a patrimoniului din România.”