"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
La ora la care scriu, sunt cam două luni de când România nu mai are ministru al Educației. Se caută. Nu „se găsește”. Eu îi spun domnului Bolojan: știți ce calitate trebuie să aibă acest viitor ministru al Educației, pe lângă competență în domeniu?
Curaj!
Trebuie să aibă curaj să facă reforme, să se bată pentru ele cu: sindicatele obraznice, PSD, presa cumpărată de PSD și grupările de părinți debusolați și agresivi, care habar nu au ce vor. Iar eu, acum, îi arăt viitorului ministru cea mai bună soluție, pe care orice om cu gândire de dreapta, liberă, o va înțelege: oferiți elevilor libertatea de a alege, cu ajutorul voucherelor educaționale.
Am mai scris, dar, între timp, aici, în SUA, cu ajutorul administrației Trump, rețeaua de state care sparg monopolul de stat din Educație se extinde masiv, în pofida opoziției sindicatelor. Este o adevărată revoluție, sindicatele din educație, din SUA, sunt turbate.
Începând cu 2026, peste 20 de state, precum Arizona, Florida și Iowa, au programe active de vouchere sau ESA (Education Savings Account). Un nou program federal de burse cu credite fiscale, legiferate prin legea Trump „One, Big Beautiful Bill Act” din 2025, are 27 de state care au optat pentru participare, finanțând școlarizarea privată și educația la domiciliu începând cu 2026-2027.
Fiindcă în România tăcerea este absolută pe acest subiect, mă întorc la cunoștințele de bază și arăt:
– Ce sunt voucherele educaționale? Voucherele educaționale din SUA permit fondurilor publice să sprijine elevii care frecventează școli private, sunt școlarizați la domiciliu sau beneficiază de alte opțiuni educaționale. Ele sunt destinate familiilor cu venituri mici sau cele din districtele cu performanțe slabe. Mai clar: ajută familii cu venituri limitate să-și trimită copii la școli private, dacă vor.
– Voucherele oferă familiilor o sumă fixă de bani publici, de obicei bazată pe cheltuielile statului per elev, pentru a acoperi taxele de școlarizare la școli private sau costuri conexe, cum ar fi meditațiile și transportul. ESA oferă mai multă flexibilitate, permițând părinților să cheltuiască fondurile pe cheltuieli aprobate, inclusiv cursuri online sau terapie. Fondurile sunt destinate cu precădere familiilor sărace, copiilor cu dizabilități sau celor din școli publice cu rezultate slabe.
Și o precizare de natură istorică: mulți spun prostia că aceste vouchere educaționale sunt ideea lui Trump care promovează un capitalism sălbatic. Este greșit. Ea a aparține unor părinți ai gândirii libere, precum John Stuart Mill, care dorea să spargă astfel monopolul de stat în educație. A fost implementată în Vermont și Maine în jurul anului 1870. Franța, în 1871, a vrut să o preia, dar, fiind Franța, s-a speriat de atâta libertate și a abandonat proiectul. Olanda a implementat un proiect de vouchere educaționale în 1917.
Dar Milton Friedman (după John Stuart Mill) este cel care a asociat aceste vouchere cu ideea de libertate, arătând că ele permit familiilor să scape de monopolul școlilor de stat, redirecționând fondurile publice către opțiuni private sau alternative preferate, promovând inovarea și calitatea prin concurență.
Dar ceea ce este important este ca, în România, să oferim elevilor o șansă de a scăpa de un sistem de stat care se prăbușește. Și se va prăbuși în continuare, dacă rămâne sub control Sindicate-PSD. Statul român nu are puterea – s-a văzut asta, în 36 de ani – să scoată corupția din școlile de stat, deci soluția este să dăm copiilor șansa să iasă din acest sistem putred.
Fostul ministru al Educației, Daniel David, probabil era un om bine intenționat. Dar lipsit de curaj și captiv unei gândiri etatiste, a eșuat jalnic. De aceea spun: la Educație e nevoie de un dur, cu o gândire de om liber, care să nu fie legat de sistemul de stat. Nu scriu asta doar fiindcă eu sunt un om de dreapta, iubitor de libertate. Pentru viitorul României trebuie să oferim copiilor șansa de scăpa de un sistem care se prăbușește peste ei!
