"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Groenlanda și Mare Nostrum. Geopolitica ne învață că imperiile thalassocratice se construiesc în jurul mărilor și oceanelor. Proiecția centrată pe Polul Nord a Oceanului Arctic ni-l dezvăluie ca pe noua „Mare Mediterană” a secolului 21. SUA controlează prin Alaska ieșirea în Oceanul Pacific împreună cu Rusia - însă ieșirile în Oceanul Atlantic sunt controlate de Canada, Groenlanda, Islanda, Insulele Feroe și Norvegia. Deținerea Groenlandei garantează controlul Pasajului de Nord-Vest, acolo unde recent a fost descoperita epava HMS Terror, nava britanică naufragiată în secolul XIX în căutarea acestui pasaj. Pariul este că în următoarele decenii sau chiar mai curând Pasajul de Nord-Vest va deveni navigabil și va face direct legătura între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. Cam așa arată geografia.
Devine Oceanul Arctic noua axă thalassocratică? În acest caz Atlanticul de Nord își pierde importanța și la pachet decade și organizația construită în jurul Atlanticului de Nord. Simbolismul locului pentru întâlnirea din Alaska devine mai clar - chestiunile ieșirii în Pacific au fost rezolvate. Rămâne problema Pasajului de Nord-Vest.
Uniunea Europeană a fost dintotdeauna o anexă și o urmare a Tratatului Nord-Atlantic - diluarea axei Atlanticului de Nord provoacă diluarea Uniunii Europene în actuala formă. Fie se va dizolva cu totul treptat, fie își va găsi o cale de cristalizare într-o nouă formă. Vechea structură de securitate și sistemul de drept internațional construit în jurul școlii idealiste își trăiesc ultimele zile. Putem ignora liniștiți interpretările făcute în baza acestei școli de gândire a relațiilor internaționale, lumea s-a întors la real-politik și echilibre de forță definite de interese.
