Șase propuneri libertariene de modificare a Constituției

Să punem punct pomenilor PSD: România NU trebuie să mai fie „stat social”. 

Constituția kaghebistului Iliescu, scrisă de profesori de drept cu studii la Lomonosov și specializare la Academia PCR „Ștefan Gheorghiu”, este un bolovan de gâtul României. Eu nu am pretenția că, acum, rescriu o lege fundamentală. Dar vin cu șase propuneri libertariene care să protejeze economia liberă, de piață, și să ajute la descătușeze potențialul antreprenorilor români.

Cuvânt cheie în tot ceea ce scriu: li-ber-tate! Libertate.

Sunt off-topic? Da. Dar cineva trebuie să pornească această discuție. Și o fac eu, un antreprenor din Texas, de origine română, dacă politicienii de acolo nu au curaj.

Prima mea propunere: la articolul 1, alineatul 3, care spune că „România este stat de drept, democratic şi social...”, eliminăm cuvântul „social”.

Vi se pare că este doar un cuvânt care sună bine? Este greșit. Aici se află baza legală a pomenilor cu care PSD (și aliații săi, la fel de populiști) au falimentat bugetul, au încurajat ne-munca și au permis primarilor să cumpere voturi contra ajutoare sociale.

De ce România NU mai trebuie să fie stat social?

- S-au consumat resurse uriașe pe programele sociale, fără ca sărăcia să fi fost diminuată consistent. Dacă vrem să eliminăm sărăcia trebuie să avem dezvoltare economică! Cea mai bună dovadă este ceea ce a reușit libertarianul Javier Milei în Argentina, în doar doi ani de guvernare pro-piață a dus la o reducere uriașă, de circa 30%, a sărăciei. 

- Descurajează munca: este așa-numita „welfare trap”.

- Taxele imense din care se plătesc aceste ajutoare duc la încetinirea dezvoltării economice.

- Birocrație uriașă, zeci de mii de funcționari care verifică dacă ai sau nu dreptul la ajutoare sociale.

- A generat corupție. Primarii dau ajutoare sociale celor care-i votează, un exemplu. Dar PSD a transformat asistența socială într-un uriaș mecanism de corupere/cumpărare a alegătorilor.

Paradoxal, conceptul de stat social a fost pus în practică de un politician pe care comuniștii l-au urât: mareșalul Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei care dorea să slăbească mișcarea socialistă/sindicalistă și să loializeze clasa muncitoare față de monarhie („politica morcovului și a bățului”, combinată cu legea anti-socialistă).

Dar vremea lui Bismarck a trecut. Repet: Javier Milei a arătat că dezvoltarea economică este calea reducerii sărăciei, nu distribuirea de pomeni. Investiții private vor elibera Teleorman, Vaslui sau Botoșani din Evul mediu pesedist.