Cine conduce cu adevărat Rusia: "șerpăria" clanurilor formate din oligarhi, actori militari hibrizi, guvernatori regionali, directori de corporații de stat și propagandiști. Structura de putere din umbră (partea 2)

În articolul precedent, am analizat mai multe clanuri — sau, așa cum mai sunt numite, "turnurile Kremlinului" — care exercită un control din umbră în Rusia. Am trecut în revistă structurile de securitate, clanul militar, clanul energetic / al corporațiilor de stat și clanul din Sankt Petersburg / "prietenii lui Putin".

În această parte finală a materialului, vom pătrunde atât în culisele companiilor militare private influente care consolidează prezența Rusiei în țările africane, cât și în culisele mastodonților corporativi, respectiv în culisele politicii interne ruse, strâns împletite cu varii actori regionali, dar nu numai. 

Rețelele clanurilor oligarhice / Oligarhi independenți

Vorbim despre grupuri de mari oameni de afaceri privați — patroni în domeniile metalurgiei, mineritului, finanțelor etc. Unii beneficiau cândva de un grad ridicat de autonomie. Însă, după perioada 2012-2022, o parte dintre ei au fost forțați să se "alinieze" Kremlinului, ori, în caz contrar, au trebuit să se confrunte cu presiuni (arestări și procese). Analiștii separă uneori grupurile de clanuri "economice" de corporațiile de stat.

Lista liderilor îl include pe Oleg Deripaska, care domină sectorul metalurgic și, de asemenea, sectorul energetic. Deripaska a creat grupul industrial Basic Element, precum și Rusal (unul din cei mai mari producători de aluminiu din lume). Rusal are în continuare o serie de subsidiare ce operează în Occident.

Rețelele de afaceri ale lui Deripaska au o anvergură internațională — prin exporturi de metale, proiecte internaționale și relații financiare — ceea ce creează un canal de influență a politicii externe prin intermediul economiei. 

Deripaska face parte din cercul de prim rang al puterii în Rusia și are legături strânse cu conducerea, inclusiv cu dictatorul Putin. De exemplu, în SUA, în 2006, era descris drept "unul dintre cei 2-3 oligarhi la care Putin apelează în mod regulat".

Deripaska apare și în contextul operațiunilor de influență internațională. Potrivit Senatului SUA, Deripaska a finanțat operațiuni de influență în numele Kremlinului, inclusiv campanii în Balcani, Asia Centrală și în alte regiuni.

Unul dintre cei mai cunoscuți oligarhi ai generației anilor 1990 este Roman Abramovici, care deține o participație importantă în grupul metalurgic Evraz, este proprietarul companiei de investiții Millhouse Capital și ex-proprietar al clubului de fotbal Chelsea.

Deși s-a retras din spațiul public, Abramovici rămâne un jucător major în metalurgie și industriile conexe. Din acest motiv, Roman are pârghii asupra locurilor de muncă regionale, lanțurilor de aprovizionare și bugetelor locale — un mecanism clasic al "puterii economice" în politica rusă.

Prin proprietăți și legături financiare în lanțurile metalurgice internaționale, oligarhul a făcut parte din "brațul economic" al Rusiei pe piețele globale de oțel și materii prime. Astfel de rețele de afaceri pot fi folosite în scopuri diplomatice sau politice.

Deținerea clubului Chelsea (2003-2022) i-a oferit lui Abramovici o vizibilitate ridicată în Regatul Unit și la nivel global — un instrument de acces reputațional prin care elitele ruse au avut canale de comunicare către elitele și societățile occidentale. Vânzarea forțată a clubului, în contextul sancțiunilor din 2022, a demonstrat cât de rapid își pot pierde eficiența astfel de instrumente "soft" sub presiune politică.

De asemenea, merită menționat că, după sancțiunile din 2022, întregul consiliu de administrație al Evraz a demisionat. Compania a suspendat unele operațiuni și a intrat sub presiunea piețelor și a autorităților de reglementare.

Totuși, în 2022 s-a raportat că Abramovici a participat la etapa inițială a negocierilor dintre Rusia și Ucraina în calitate de "mediator". Astfel, chiar și după vânzarea principalului său activ public (Chelsea FC) și înghețarea activelor, Roman rămâne o figură care poate acționa ca negociator sau mediator — deși cu o influență redusă.

Există, totodată, informații potrivit cărora, în ajunul debutului invaziei rusești la scară largă asupra Ucrainei, Abramovici ar fi transferat active în valoare de aproximativ 4 miliarde de dolari — inclusiv proprietăți imobiliare, iahturi și avioane — către copiii săi sau în trusturi. Însă, în lipsa transparenței oficiale, este dificil de confirmat în ce măsură aceste active rămân protejate.

Actori militari privați / hibrizi

Discutăm despre entități parțial private, parțial semi-oficiale (companii militare private) care îndeplinesc sarcini militare externe și interne. Aceste entități pot servi drept instrumente de proiecție a puterii externe și, simultan, ca exponenți ai politicii interne (atunci când liderii lor capătă greutate politică).

Un reprezentant a fost Evgheni Prigojin, liderul PMC "Wagner", care a condus un amplu "bloc informal de influență" până la moartea sa într-un accident aviatic, în august 2023, în circumstanțe care nasc semne de întrebare. Cazul Prigojin a demonstrat că actorii de acest tip pot fi atât utili, cât și periculoși pentru Kremlin.

După moartea lui Prigojin, au apărut relatări potrivit cărora controlul grupului (sau al unor părți ale acestuia) ar fi trecut la fiul său, Pavel Prigojin. Totuși, trebuie menționat că situația rămâne opacă — există informații conform cărora grupul a fost reorganizat sau integrat sub controlul structurilor de stat (de exemplu, prin Africa Corps sau alte unități ale Ministerului Apărării al Rusiei).

După criza parțială a Wagner, Redut a ieșit în prim-plan. Potrivit investigațiilor, această entitate a fost creată și este controlată de Direcția Principală de Informații (GRU) sau de alte servicii speciale.

Printre liderii acestei companii militare private se numără: Konstantin Mirzayanț, Vladimir Alekseev, Anatoli Karazîi; sursele îl menționează și pe colonelul Alexei Kondratiev în calitate de curator.

Un alt grup este Patriot. Deși sursele deschise nu oferă informații suficiente care să indice clar un singur lider, Patriot este asociat cu Serghei Șoigu, considerat curatorul companiei. Analiștii afirmă, totodată, că Patriot "operează în prezent sub comanda Ministerului Apărării și a GRU".

Aceste PMC-uri depășesc sfera afacerilor uzuale — ele nu sunt doar entități pentru securitate privată; sunt unități de luptă care operează în străinătate în interesul Rusiei și au structuri complexe și finanțare opacă.

Entitățile cu pricina desfășoară, la rândul lor, forme de "război hibrid", adică o combinație de instrumente militare, politice, economice și informaționale, de pildă operațiuni de luptă, protecția resurselor, prezență în țări africane, restructurare prin entități de afaceri ș.a.m.d. 

Rețelele clanurilor regionale / Blocul guvernatorilor

Este vorba despre guvernatori și elite regionale care controlează bugete și active regionale (agricultură, utilități publice, proiecte de infrastructură locală etc.). Ei pot forma blocuri puternice de influență (în special în regiunile bogate în resurse) și uneori concurează cu grupurile centrale. Analiștii vorbesc despre o potențială "feudalizare" a puterii în regiuni.

Totuși, în prezent, acest clan trece prin epurări de personal, demisii ale guvernatorilor și procese de "rescriere" a activelor regionale sub controlul Moscovei sau al intereselor de afaceri afiliate.

Unul dintre principalii "lideri ai clanurilor regionale" este Rustam Minnihanov, șeful Republicii Tatarstan, una din cele mai puternice unități regionale din punct de vedere economic din Rusia.

Minnihanov folosește evenimente precum summitul BRICS de la Kazan pentru a atrage reprezentanți internaționali de rang înalt, poziționând astfel Tatarstanul ca o punte diplomatică esențială în cadrul țărilor BRICS.

Inițiativele sale subliniază urmărirea de către Moscova a alianțelor multipolare și consolidează diplomația regională ca pilon al activităților globale de informare și propagandă ale Rusiei.

În mod notabil, în mai 2024, cu participarea lui Minnihanov, a avut loc la Kazan forumul economic "Rusia - Lumea Islamică", care a atras figuri proeminente, politicieni și oameni de afaceri din lumea musulmană și arabă.

Un alt guvernator influent este Andrei Vorobiov, care domină regiunea Moscova — una din cele mai strategice regiuni pentru Kremlin (din punct de vedere teritorial, economic și politic).

Vorobiov folosește regiunea ca "platformă" pentru inițiative economice externe, inclusiv consolidarea legăturilor cu aliații Rusiei, implementarea programelor federale de atragere a capitalului și de modernizare.

Vorobiov participă la întâlniri cu Putin în care sunt abordate proiecte regionale cu implicații naționale (și, implicit, de politică externă). De exemplu, discută despre programe de sprijin pentru participanții la "operațiunea militară specială" (terminologia Rusiei privind războiul pe care l-a declanșat), mișcări de voluntariat, asistență socială etc.

Pe de altă parte, analiștii remarcă faptul că guvernatorul se află sub presiune. "Fracțiunea Șoigu" (asociată mult timp cu Vorobiov) aparține unui clan care ar putea pierde din ce în ce mai multă influență, iar Vorobiov, ca reprezentant al acestuia, este supus unei supravegheri sporite din partea structurilor de securitate.

De asemenea, merită menționat Mihail Razvojaev, guvernatorul Sevastopolului ocupat (Crimeea). Mihail este un exemplu de lider regional a cărui funcție presupune nu doar administrarea regiunii, ci și îndeplinirea unor sarcini strategice federale, ceea ce îi conferă un profil politic mai ridicat.

Clanul corporațiilor de stat

Această categorie include corporații de stat, bănci și fonduri de investiții care constituie nucleul financiar al "ecuației puterii" dictatorului Putin.

În primul rând, în acest clan se află Rostec — unul din cele mai mari conglomerate de stat ale Federației Ruse, care consolidează întreprinderi strategice ale complexului militar-industrial, precum și companii din domeniile high-tech, medical, aviație și electronică.

Conducătorul conglomeratului este Serghei Cemezov, care urmărește o strategie orizontală — plasând oameni de-ai săi în regiuni și consolidând o rețea de manageri.

Cemezov a servit cândva în KGB și aparține cercului apropiat de Putin, ceea ce îi oferă acces la resurse și oportunități de a modela rețele de personal în regiunile din Rusia și în întreprinderi.

Prin Rostec și întreprinderile pe care le controlează, Cemezov este responsabil pentru un volum mare al exporturilor militare ale Rusiei și pentru cooperarea cu țări străine.

Un document al agenției elvețiene SECO menționează că Cemezov a fost indirect responsabil pentru integrarea întreprinderilor din Crimeea în industria de apărare rusă prin structurile Rostec.

Acest bloc îl include și pe Kirill Dmitriev, șeful Fondului Rus de Investiții Directe, care este, la rândul său, apropiat de Putin.

Dimitriev coordonează "diplomația financiară" a Kremlinului, în special cu Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, China și India. După 2014, Dmitriev a devenit o figură-cheie în utilizarea fondurilor suverane ca instrument de ocolire a sancțiunilor. În plus, Dimitriev participă la canale informale de negociere între Washington și Moscova în legătură cu războiul din Ucraina.

Clanul propagandei

Acest clan se referă la grupul de persoane, structuri și rețele care controlează și implementează politica informațională și ideologică a statului — adică promovarea narațiunilor dorite, suprimarea punctelor de vedere alternative, manipularea opiniei publice etc.

Clanul cu pricina controlează canale de televiziune, agenții de presă de stat, rețele de social media, mass-media online (inclusiv în străinătate), bloggeri/influenceri și "fabrici de troli".

Acest clan dispune de un buget de stat semnificativ și operează conform logicii unui "război ideologic": comunicare internă (în interiorul Federației Ruse) și comunicare externă (difuzarea propagandei în străinătate) — urmărind astfel atât obiective de politică internă, cât și de politică externă.

Prin propagandă, Federația Rusă încearcă să influențeze opinia publică din alte țări, să sprijine forțele pro-ruse și să răspândească dezinformare despre Ucraina, Occident și NATO. Instrumentele media și rețelele de influență online funcționează ca elemente ale geopoliticii: promovând imaginea Rusiei, de pildă, ca "apărătoare a tradițiilor".

Acest clan îl include pe Ilia Gambashidze. Este puțin cunoscut publicului larg, dar central pentru implementarea tehnică și organizațională a campaniilor de influență.

Ilia este consultant politic și administrator al rețelelor de dezinformare. A fondat companiile Social Design Agency și Structura National Technologies, care, potrivit investigațiilor occidentale și autorităților de sancționare, sunt folosite ca instrumente ale Kremlinului pentru influență în străinătate — creând rețele de site-uri de știri false, conturi de social media etc.

Un alt reprezentant al acestui clan este Nikolai Tupikin. Nikolai este actualul proprietar al Structura National Technologies și al altor companii care participă la operațiunea Doppelgänger — o rețea de amploare de site-uri false create sub controlul Kremlinului.

Tupikin asigură infrastructura tehnică, inclusiv în ceea ce privește clonarea domeniilor și a unor pagini de social media. Rolul de "operator tehnic" îi conferă o influență transnațională foarte mare, cu o vizibilitate publică relativ redusă.

Merită menționat și Aleksandr Udaltțov, director executiv al Fundației pentru Sprijinirea și Protejarea Drepturilor Compatrioților care Trăiesc în Străinătate.

Fundația este descrisă oficial ca un instrument al "soft power-ului" extern al Rusiei. Udaltțov însuși a remarcat că fundația a devenit "o structură unică a soft power-ului rus".

Conform investigațiilor jurnalistice, organizația funcționează ca o rețea neregulată de influență: finanțează mass-media pro-Kremlin în Europa, oferă asistență juridică cetățenilor din străinătate care pot deveni "vectori de influență". În plus, sub umbrela "protecției compatrioților", fundația a finanțat asistență juridică pentru persoane suspectate de spionaj (de exemplu, cazul lui Viktor Bout, traficant de arme).

În loc de concluzie

După cum putem vedea, în Rusia operează o rețea de centre de influență "din umbră" care mențin regimul. Din cauza războiului și a sancțiunilor, presiunea asupra celor "neloiali" crește — de la confiscarea afacerilor până la destituiri și asasinate — în timp ce resursele se concentrează în mâinile structurilor apropiate de Kremlin.

Pe de altă parte, presiunea diplomatică și economică occidentală perturbă echilibrul dintre clanuri: sancțiunile, izolarea tehnologică și lipsa resurselor intensifică conflictele interne. Fragmentarea elitelor slăbește capacitatea Kremlinului de a controla sistemul și reduce reziliența generală a regimului rus.