Mumificarea Europei. Hai să ne băgăm în debara, că poate nu ne găsește omul rău

Mi-a ajuns în fața ochilor o lungă lamentație a dnei Elena Calistru în care este deplânsă atomizarea socială, apariția faliilor de netrecut între segmentele sociale, oamenii funcționează în realități virtuale paralele – ceea ce face imposibil dialogul și a făcut posibil fenomenul Georgescu. Apoi ni se spune că Europa a pierdut cursele importante ale secolului și devine irelevantă, iar drept leac este propusă transformarea Europei într-un soi de muzeu internațional al normalității, un fel de conservare pe termen nelimitat a ceea ce avem acum (în ipoteza că avem ceva care nu poate fi îmbunătățit!). 

Ideile acestea vin din partea unei funcționare de rang important la Bruxelles – ceea ce ar trebui să ne sperie. În primul rând dna Calistru a fost dintotdeauna parte a proceselor ale căror rezultate le deplânge. Organizația pe care o conduce s-a ocupat de cenzura pe FB și răspunsurile oferite la întrebări legitime nu sunt satisfăcătoare (nu vorbim de interviul-periuță cu Gabriel Bejan, vedeți investigațiile lui Stephane Lucon despre cenzurarea FB în România). Apoi mai e o chestie: toți cei implicați în invenția asta tembelă de „război hibrid” și combatere „fake-news” după fenomenul Georgescu ar fi trebuit să se apuce de agricultură, este evident că au încasat bani degeaba. Ar fi o idee să dea banii înapoi, adică cohortele de experți mediatici, pregătiți intens prin traininguri epuizante, „salt înainte culcat” cu laptopul în dinți, acces la tehnologie de ultimă oră, fonduri publice alocate etc etc etc și trebuie să vină Curtea Constituțională să supună Constituția la un exercițiu de contorsiune ca să salveze democrația. Păi ce făcură paznicii democrației? Dormeau în post?!? Da, știm, Putin e mare, rău, omnipotent și infailibil, deși are cancer și moare săptămâna viitoare. De fapt nu: impresia mea este că tocmai „combaterea fake-news” și subordonarea guvernamentală a mass-media au dus la crearea realităților virtuale paralele. Combinația asta forțează un singur adevăr oficial sancționat de autorități, iar oamenii se feresc de el din instinct.

Așa, acum ajungem la propunerea de mumificare a Europei în stadiul de acum. O aberație, societățile sunt dinamice, permanent în echilibru instabil. Singurele regimuri care dau impresia de stabilitate pe o perioadă limitată în timp sunt regimurile autoritare – și asta pentru că reușesc să controleze discursul public, procesele sociale și economice își văd de drumul lor până când forțează spargerea realității oficiale. Am mai zis-o: în acest moment structurile UE sunt intrate într-o fază de conservare, doresc să păstreze cu orice preț actualul aranjament. Toată lumea bună de pe la noi înjură acceleraționismul lui Thiel – însă paradoxul este că propunerea dnei Calistru este o formă de acceleraționism, doar că în partea ailaltă. Adică ideea ar fi să grăbim procesul de mumificare a Europei, să ne asigurăm că va rămâne așa cât mai multă vreme. Probabil că în birourile de la Bruxelles ideea asta pare una bună și chiar posibil să se vadă o astfel de realitate de la fereastra unui astfel de birou. Structura de acum a Europei este în mod evident inadaptată la provocările actuale – de ce ne-am grăbi să o punem într-o raclă sub formă de moaște?!?

Problema cea mai mare nu este că apar idei precum cea a mumificării Europei – problema este că principalii actori globali au alte păreri și nu doar că au alte păreri, sunt și capabili să le pună în practică. Punctul oficial de la Washington cu privire la UE a băgat zgubiliciul la Bruxelles, ar fi fost frumos ca SUA să se întoarcă la doctrina Monroe și să lase Europa în pace, beleaua este că americanii vor să devină mai activi în politica europeană. În condițiile astea cât de bună pare ideea „hai să băgăm capul sub pătură și să ne prefacem că ne e bine”? Pe partea cealaltă Rusia pare că are mari șanse să obțină ceea ce n-a obținut Uniunea Sovietică: „o nouă arhitectură de securitate europeană”. Pe românește: hegemonia militară a Moscovei asupra unei părți din Europa, la comun cu americanii, poate. Mai știți toate tratatele alea încheiate după sfârșitul Războiului Rece care garantau pacea în Europa? Nu mai există din 2022 încoace, e nevoie de un nou set de acorduri. Dar hai să ne băgăm în debara, că poate nu ne găsește omul rău.