Dragă Moș Crăciun...

...anul acesta nu îți scriu din copilărie, ci dintr-o Românie care a atins de mult maturitatea sa democratică. 36 de ani e o vârstă frumoasă, cred eu. Suntem cuminți, promit. Ne facem datoria civică: ieșim la vot, plătim taxe, ieșim în stradă atunci când e nevoie. Și totuși, tolba de cadouri pare surprinzător de mică raportat la eforturile depuse.

Nu-ți cer jucării. Nici minuni. Doar o explicație. România se află încă într-o etapă de tranziție sau participă la un experiment social de durată nedeterminată?

Clasa politică ne asigură, constant, că totul este sub control, deși controlul pare să fie singurul element lipsă. Avem strategii fără termene, reforme fără efecte și decizii amânate cu o perseverență care ar merita, poate, studiată.

Guvernul vorbește despre stabilitate într-o țară care funcționează pe rectificări bugetare. E dificil să construiești ceva coerent într-un sistem în care PSD-ul primește, an după an, mai degrabă cadouri decât corecții. Nuielușa ar fi trebuit să fie, de mult, singurul dar simbolic (pentru noi, nu pentru ei) pentru că exact așa se simte traiul cu ei, permanent în Guvern și administrația publică.

Nici cătușele nu par să mai sperie pe nimeni. Justiția, Moșule, este cadoul pe care societatea îl așteaptă de ani buni și care, din păcate, pare să ajungă selectiv doar în anumite șosete.

Vreau să-ți cer și sănătate, Moșule, căci spitalele din România funcționează ca o loterie: intri, iar ieșirea nu e garantată. Infecțiile colcăie, clădirile se prăbușesc, iar siguranța pacientului rămâne o promisiune.

Poate cel mai frumos lucru pe care ni l-am dori în 2026 ar fi ca banii din PNRR să ajungă, în sfârșit, acolo unde trebuie, ca să ne ajute să ne dezvoltăm...știm, n-am fost toți cuminți, unele jaloane au rămas nefăcute din vina copiilor pesediști răi, dar pentru noi, ceilalți, cei care am muncit, am plătit taxe și ne-am făcut partea, speranța e ca munca să înceapă și, în sfârșit, să se vadă într-o societate mai funcțională.  

Și poate că, Dragă Moș Crăciun, după ce reușim să rezolvăm, în sfârșit, toate lucrurile care ne țin pe loc de ani de zile și ne consumă timpul și energia, ne putem întoarce liniștiți la ce contează cu adevărat. La copiii care se culcă flămânzi sau cresc în familii pe care statul le-a lăsat în urmă, la pădurile care ne dau aerul de zi cu zi, la animalele abandonate, la hrana pe care o punem pe masă și care ar trebui să ne țină sănătoși, nu să ne îmbolnăvească. Poate atunci o să simțim că munca noastră nu se pierde, ci începe să construiască ceva care chiar rămâne.

Așa că, Dragă Moș Crăciun, dacă tot faci lista anul acesta, poate aduni și puțină răspundere. Cadourile le-am plătit deja. De ani de zile.

Cu drag,

Noi, cetățenii

Lucia-Maria Udrescu este economist, contabil & auditor financiar, doctor în contabilitate. Cetățean care nu stă deoparte.