Extrema stângă, din ce în ce mai vocală în România: tineri, în vizită la ambasada Coreei de Nord / proteste anti-NATO

La data de 15 decembrie 2025, câțiva tineri din București care se declară adepți ai ideologiei marxiste au efectuat o vizită la Ambasada Republicii Populare Democrate Coreene (RPDC). Evenimentul a avut loc cu ocazia împlinirii a 14 ani de la moartea fostului lider nord-coreean Kim Jong-il.

Informația a devenit publică în urma unei postări (ștearsă ulterior) pe Facebook a activistului Renato Nicolas, cunoscut online sub pseudonimul „khazziro”. 

Acesta a precizat că discuțiile purtate în cadrul întâlnirii au vizat posibilitatea constituirii unui "grup de prietenie", precum și organizarea unei vizite în RPDC.

În aceeași postare, Renato Nicolas afirmă că percepția negativă din România asupra Coreei de Nord, precum și asupra altor state precum Cuba, Venezuela, Libia sau Irak, ar fi rezultatul „propagandei occidentale și imperialiste”. De asemenea, el acuză Statele Unite ale Americii de tentativa de impunere a unei hegemonii globale. În mediul online, Nicolas promovează un conținut eminamente marxist, care include critici la adresa NATO și a capitalismului, susținerea maoismului chinez și recomandări de literatură marxistă și comunistă.                

Printre participanții la vizita efectuată la ambasada Coreei de Nord s-a numărat și Șerban-Adrian Crăciunoiu, care se declară public marxist-leninist. Acesta este avocat în Baroul Dolj și a devenit cunoscut anterior prin apariții publice în calitate de creator de conținut comunist. Totodată, este demn de remarcat că Șerban-Adrian Crăciunoiu e fiul judecătoarei Simona-Cristina Crăciunoiu, magistrat promovat recent la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).

Crăciunoiu, activist comunist de la vârste fragede

În ultima perioadă, membrii Blocului Tineretului Muncitoresc, în trecut Blocul Tineretului Marxist, și-au făcut vizibilă prezența în spațiul public românesc, participând la diverse acțiuni și proteste, inclusiv la demonstrații pro-Palestina. Participarea acestui grup la astfel de evenimente este adesea însoțită de elemente estetice vizuale care glorifică simbolurile comunismului. Printre acestea se numără steaguri roșii, tricouri cu lideri marxist-leniniști și slogane inspirate din literatura și propaganda clasică de această factură. Prin prisma esteticii de acest tip, mesajul ideologic al grupului marxist devine dominant, iar solidaritatea față de pretinsele cauze internaționale este adesea eclipsată de promovarea simbolurilor comuniste. 

Într-un context mai larg, apariția unor astfel de grupuri în spațiul public scoate în evidență riscul normalizării unor simboluri și retorici asociate comunismului, cu potențialul de a genera reacții adverse în societate.

Concluzii

În ultimii ani, pe fondul pandemiei și al izolării sociale, cultura politică din România a intrat într-un proces de transformare accelerată. Dacă ascensiunea AUR a fost rapid observată și intens discutată, un alt fenomen a trecut aproape neanalizat: mutarea marxismului din zona marginală a subculturilor ideologice spre un discurs tot mai prezent în spațiul public, universitar și online.

Inițial, acest curent s-a manifestat discret, prin intermediul unor creatori de conținut care se prezentau drept satiriști sau comentatori „apolitici”. Sub masca umorului, au început să ironizeze valorile tradiționale și să introducă narațiuni recognoscibile prin dog whistle-uri de tip „prietenul poporului, Marx”, relativizarea crimelor comunismului sau ideea obsesiv reluată că „în Ucraina sunt fasciștii de la Azov” (o narațiune identică celei promovate de Federația Rusă). Odată cu izbucnirea războiului, aceste mesaje nu doar că s-au intensificat, ci s-au coagulat într-un discurs ideologic coerent.

Astăzi, putem distinge două direcții majore ale acestui activism. Prima, mai prezentabilă, s-a rebranduit drept progresism sau nouă mișcare social-democrată. Eticheta explicită de „comunist” a devenit indezirabilă și a fost înlocuită cu formule mai digerabile: „justiție socială”, „antifascism”, „anti-imperialism”. În mod previzibil, discursul s-a mutat apoi aproape integral spre cauza palestiniană, utilizată ca scut moral pentru aceleași reflexe ideologice.

A doua direcție este mai explicit radicală. Aceasta construiește nuclee ideologice dure, vizibile în mediul studențesc, unele ONG-uri și în mediul online. Strategia este una clasică: un limbaj empatic, o estetică inofensivă și o retorică a „compasiunii”, care ascund însă fidelitatea față de marxism-leninismul clasic, cu reflexele sale totalitare și obsesia eliminării „burgheziei”. În mod ironic, mulți dintre promotorii acestor idei provin tocmai din mediile sociale pe care le contestă.

În acest context, devine legitimă întrebarea dacă nu asistăm la formarea unei veritabile coloane a V-a ideologice, prin influențarea opiniei publice și subminarea instituțiilor democratice, erodarea lentă a încrederii în democrație, în propriul stat – România, în NATO și în Uniunea Europeană. Discursul acestor activiști este aproape perfect sincronizat cu propaganda axei antioccidentale Rusia-Iran-China-Coreea de Nord: antiamericanism, demonizarea capitalismului, relativizarea crimelor comunismului și ostilitate față de valorile liberale. Fie că este vorba despre finanțare, influență indirectă sau despre rolul bine-cunoscut al „idioților utili”, efectul este același.

Ipocrizia acestei stângi retrograde devine în acest caz cu atât mai periculoasă cu cât țintește tinerii, sub masca revoltei morale și a superiorității etice. Promovând dezarmarea statului și criticând NATO – garantul securității noastre, slăbesc capacitatea de apărare națională și favorizează obiectivele imperiale rusești. Rusia are nevoie de un stat slăbit, cu instrumente de apărare reduse și cetățeni neîncrezători în alianțele sale, pentru a avansa în Europa și a subjuga Ucraina.

Fotografiile recente ale unor activiști mioritici, autoproclamați marxist-leniniști, la ambasada Coreei de Nord confirmă această ipoteză: admirația orbească pentru state cu atitudini ostile țării noastre, exprimată din confortul unei democrații libere. Este recomandabil celor care cântă osanale lui Lenin să își manifeste convingerile direct în spațiile pe care le admiră. Pentru că este ușor să fii comunist într-o democrație, dar imposibil să fii democrat într-un regim comunist. 

Colac peste pupăză, precizăm faptul că în tandem cu vizita unor tineri la ambasada Coreei de Nord, alți activiști de extremă stânga au desfășurat proteste anti-NATO: