Radiografie: Administrația rusă e ca o casă din chirpici cu acoperișul poleit cu aur – în zonele pe care le-a ocupat în Ucraina, infrastructura e dezvoltată în scopuri propagandistice sau pentru a deservi expansiunii politico-militare / Iar noile facilități sunt destinate nomenclaturii putiniste, în timp ce localnicii care nu deservesc regimul sunt nevoiți să trăiască în condiții inumane

Teritoriile ocupate de Rusia nu sunt doar "achiziții victorioase" ale acesteia, folosite în scopuri propagandistice pentru publicul intern, ci au și un caracter strategic. Politica rusă în aceste teritorii vizează integrarea deplină în spațiul militar, economic și administrativ rus.

Mai jos vom analiza direcțiile și obiectivele-cheie ale Federației Ruse în domeniul infrastructurii în teritoriile ocupate, inclusiv infrastructura energetică, de transport, industrială și de inginerie militară.

Rute logistice

După ocuparea teritoriilor, autoritățile ruse preiau și dezvoltă în primul rând infrastructura logistică – drumuri, poduri, căi ferate, porturi etc.

Prioritară este logistica războiului, adică transportarea rapidă de muniții, echipamente și trupe. Unul din cele mai vii exemple în acest sens este Podul Crimeea, cunoscut și sub numele de Podul Kerci, a cărui construcție a început la scurt timp după ocuparea peninsulei în 2014. Podul a conectat regiunea Krasnodar din Rusia "continentală" cu peninsula Crimeea. 

După ocuparea teritoriilor, comandamentul superior rus viza chiar obiectivul de a "construi" un coridor terestru din regiunea Donețk până la așa-numita Transnistria, aflată, la rândul ei, sub ocupație rusească. 

În plus, logistica feroviară e dezvoltată în mod activ de-a lungul rutei "Rostov - Donbas - Crimeea". Conform rapoartelor periodice ale Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), construcția și repararea infrastructurii se efectuează exclusiv pentru a satisface nevoile de aprovizionare ale armatei ruse.

Astfel de planuri de dezvoltare a infrastructurii au fost incluse într-o serie de strategii mai ample de destabilizare a regiunii și de creare a "Novorossiei".

În decembrie 2024, Putin a anunțat o autostradă de centură în jurul Mării Azov — "Rostov - Mariupol - Melitopol - Henichesk - Dzhankoi (Crimeea)" — pentru a accelera logistica militară și civilă în zona sudică.

Potrivit lui Putin, Moscova a construit deja o secțiune de 40 de kilometri între orașul rus Taganrog și Mariupol (regiunea Donețk). Se așteaptă ca drumul să fie finalizat în termen de trei ani.

De asemenea, Rusia construiește ilegal o cale ferată între orașul rus Rostov-pe-Don și peninsula Crimeea, care va trece prin zonele ocupate Donețk, Mariupol și Berdiansk (regiunea Zaporojie).

Al doilea obiectiv vizat prin aceste elemente de infrastructură constă în exploatarea economică. Restaurarea căilor ferate face posibil exportul de resurse precum cereale, fier vechi, cărbune etc., precum și importul de materiale.

În plus, Rosmorrechflot restaurează instalațiile portuare pentru a exporta materii prime și diverse mărfuri din teritoriile ocupate și pentru a importa materiale. Rosmorrechflot a estimat finanțarea pentru repararea ambelor porturi la 72,5 milioane de dolari americani pentru perioada 2023-2025, cu un plan de extindere a domeniului de aplicare.

Conform datelor rusești, în 2024, transbordarea de mărfuri în Mariupol și Berdiansk a atins aproximativ cumulul de 300-350 de mii de tone.

Este de remarcat faptul că atunci când vorbim despre construcția de rute, inițiativa se referă nu doar la consolidarea logisticii pentru menținerea frontului de război, ci și la transformarea peisajului și a climei, ceea ce este deosebit de vizibil în Crimeea.

"La urma urmei, pentru a-și pune în aplicare planurile, inclusiv construirea de artere de transport, rușii distrug dealuri întregi, aproape munți mici. Pe de-o parte, folosesc acest material pentru construirea de drumuri, iar pe de altă parte îndreaptă drumul pentru a evita rutele ocolitoare. Rusia pur și simplu transformă Crimeea, odinioară bogată în relief, într-o pantă goală pe care totul este spulberat. Prin urmare, se pierde senzația de microclimat din Crimeea", spune șeful Mejlisului poporului tătar crimeean, Refat Chubarov.

Inginerie militară

O altă prioritate o reprezintă cea a consolidării structurilor militare pentru întărirea apărării, respectiv crearea unei ariergărzi puternice pentru desfășurarea ulterioară de atacuri și pentru acoperirea, respectiv protejarea logisticii.

ISW înregistrează în rapoartele sale construcții și reparații pe scară largă ale liniilor de fortificație. De exemplu, avem Linia Surovikin (numită după fostul comandant-șef al Forțelor Aerospațiale Ruse) în regiunile Zaporojie și Herson. Aceasta reprezintă, în esență, o linie defensivă multistratificată și constă în tranșee, șanțuri antitanc, "piramide" din beton, puncte de tragere și adăposturi, în special în zona Tokmak, Melitopol, Berdiansk (regiunea Zaporojie), precum și pe coasta Crimeei și a Mării Azov.

Imaginile din satelit înregistrează o gamă largă de noi tranșee și fortificații de-a lungul Canalului Crimeea de Nord și pe coasta de vest. De asemenea, Rusia folosește câmpuri de mine antitanc și antipersonal de-a lungul liniei frontului și în zonele din spate ale teritoriilor ocupate.

În plus, Rusia utilizează infrastructura civilă existentă în scopuri militare. În primul rând, este vorba despre aerodromuri, care sunt adaptate pentru sarcini aviatice și drone. De pildă, conform unei investigații din 2025, ce a fost realizată de publicația "Nastoyashchee Vremya" (Ora Curentă), aeroportul din Donețk a fost adaptat de ruși, devenind o facilitate pentru lansări pe scară largă de drone de atac.

Totodată, a fost înregistrată activitate la Uzina de Reparații de Aeronave din Luhansk, unde se efectuează teste, iar operatorii și inginerii de drone sunt instruiți.

În viitorul apropiat, se preconizează că producția de drone va fi implementată și în cadrul altor întreprinderi. În special, așa cum relatează publicația ucraineană "Novyny Donbasu" (Știri din Donbas), este menționată uzina "Luhanskteplovoz" (Uzina de Construcții de Locomotive din Luhansk).

De asemenea, se știe că în Mariupol, aflat sub control rusesc, anumite ateliere și amplasamente au fost parțial "reînviate", iar zona industrială a orașului este utilizată pentru nevoi logistice și de reparații.

Infrastructură civilă

Astăzi, în teritoriile ocupate se desfășoară o campanie de legitimare a ocupanților prin tentative de a "câștiga" loialitatea populației locale și de a crea o imagine a "vieții normale" prin proiecte sociale demonstrative.

De exemplu, acest lucru este evident în special în Mariupol. Kremlinul prezintă orașul drept o "vitrină a reconstrucției". În decembrie 2024, Putin a susținut că "aproximativ 1.700 de clădiri au fost restaurate", iar Guvernul rus a vorbit despre un "boom al construcțiilor". În realitate, o mare parte din clădiri sunt pe jumătate finisate și au probleme (cum ar fi încălzirea și alimentarea cu apă, canalizarea etc.). În paralel, se desfășoară o curățare masivă a ruinelor pentru dezvoltări imobiliare destinate ocupanților. 

Mai mult, orașul se confruntă cu o penurie de locuri de muncă, iar compensațiile acordate localnicilor pentru distrugerile provocate s-au dovedit a fi insuficiente, relatează The Insider. Astfel, din cauza politicilor administrației de ocupație, chiar și locuitorii din Mariupol loiali regimului rus riscă să-și piardă locuințele, în timp ce aceia neloiali se confruntă cu represiuni.

O companie de construcții militare dezvoltă blocuri întregi cu grădinițe și școli. Însă, în realitate, aceasta nu este o formă de grijă pentru localnici, ci o "fațadă" tipică pentru a legitima ocupația și a stimula migrația rusă în aceste teritorii. 

Privitor la regiunea Luhansk, Rusia comunică despre reconstrucția unităților medicale, inclusiv o nouă secție pentru copii în spitalul Novoaydar, care deservește propagandistic și integrează sistemul de sănătate local în așa-zisele standarde rusești.

Referitor la Crimeea, foarte mulți cetățeni ruși se mută în peninsula ocupată. Din 2014, aproximativ un milion de oameni s-au mutat în Crimeea. 

Rușii construiesc și restaurează în exclusivitate pentru cei care sunt servili regimului sau reprezintă direct autoritățile de ocupație. De pildă, construcția de grădinițe se desfășoară deoarece reprezentanții acestor autorități au, la rândul lor, copii. 

Potrivit lui Refat Chubarov, sute de mii de militari, angajați ai FSB, procurori, anchetatori și alți reprezentanți ai agențiilor punitive s-au mutat în peninsulă. Prin urmare, pentru ei au fost construite clădiri înalte uriașe, cu curți interioare frumoase, locuri de joacă, trotuare, autobuze și așa mai departe.

Între timp, canalele de propagandă ale ocupanților prezintă construcțiile în cauză ca și cum întreaga peninsulă Crimeea ar fi beneficiat de proiectele de dezvoltare. În reportaje se adaugă că "Ucraina nu a construit nimic, spre deosebire de Rusia, care a dotat totul". Însă, nimeni nu menționează că sute de clădiri înalte din orașele peninsulei sunt de fapt fortificații ce deservesc ca avanpost al Rusiei. De asemenea, este de precizat că locuințele nu sunt asigurate localnicilor sau celor care au nevoie de ele pe fondul statutului social.

Mai mult, Crimeea este transformată în prezent într-un teritoriu lipsit nu numai de caracterul său distinctiv, ci și de istoria sa. Mai precis, îi este distrus inclusiv aspectul natural, care s-a format de milenii și a supraviețuit până în prezent.

Dacă luăm în considerare distrugerea culturii și a istoriei în mod separat, asta constă în primul rând în distrugerea monumentelor arhitecturale sub pretextul restaurării. Un exemplu grăitor este cel al "restaurării" Palatului Khan din Bakhchysarai. Rușii subliniază că restaurează palatul deoarece "statul ucrainean a neglijat acest monument timp de 23 de ani, așa că suntem obligați să-l restaurăm". Însă, în realitate, rușii distrug palatul, înlocuind materialele structurale unice cu unele moderne, transformându-l practic într-o clădire nouă.

Dacă vorbim despre ceea ce era cândva un loc promițător pentru afaceri, Crimeea nu mai dispune în prezent nici pe departe de aceleași oportunități. Astăzi, acest teritoriu se află deja într-o zonă gri, dacă nu chiar neagră. Este închis oricăror investiții sau relații economice din două motive. În primul rând, Rusia se află sub sancțiuni. În al doilea rând, teritoriile ucrainene aflate ocupație sunt supravegheate și mai strict, printre altele din punct de vedere economic, de autoritățile ruse prin comparație cu regiunile care fac parte din teritoriul Rusiei. 

În plus, în perioada 2014-2015, au apărut multe informații conform cărora antreprenorii locali s-au confruntat cu presiunea unor ruși de rang înalt. Mulți oameni au fost forțați să-și vândă afacerile pentru un preț de câteva ori mai mic prin raportare la valoarea lor reală. În caz de refuz, se exercitau presiuni prin pârghii sociale.

Infrastructură industrială

Din cauza distrugerii canalului "Siverskyi Donets - Donbas", Rusia a construit o alternativă, sistemul "Don - Donbas" pentru pomparea apei din râul rusesc Don. Acest sistem a fost lansat în 2023, dar deja în perioada 2024-2025 sistemul s-a spart adesea, a funcționat și funcționează sub capacitatea sa proiectată și, în unele zone, furnizează apă doar pentru câteva ore o dată la 2-3 zile.

În plus, există o indignare publică masivă din pricina lipsei de apă potabilă, care este, la rândul ei, furnizată strict "conform programului".

În ceea ce privește Crimeea, după 2022, Rusia a restabilit alimentarea cu apă prin Canalul Crimeii de Nord și, simultan, a mărit sursele locale (captări arteziene precum Beshterek-Zuisky pentru Simferopol). Scopul este de a reduce deficitul care a existat ani de zile și care s-a agravat din cauza militarizării peninsulei. Pe de altă parte, Crimeea a primit întotdeauna mai multă atenție din partea ocupanților, deoarece aceștia o descriu drept o "perlă" de a cărei cucerire sunt deosebit de mândri.

În noiembrie 2023, Rusia a lansat un program de restaurare și modernizare a tuturor instalațiilor energetice din teritoriile ocupate. Scopul este de a conecta capacitățile de generare ale Ucrainei (centrale termice, hidroelectrice și nucleare) la propriul sistem și de a crea așa-numitul "cerc Azov".

Conform declarației oficiale a ministrului Energiei din Rusia, în 2023 au fost investite aproximativ 40 de milioane de euro, iar în viitor sunt planificate investiții suplimentare de până la 700 de milioane.

Pe 4 iulie 2025, toate liniile electrice externe către Centrala Nucleară de la Zaporojie au fost întrerupte. Timp de aproximativ 3,5 ore, sistemele sale de răcire au funcționat în baza unor generatoare diesel de urgență. A fost al nouălea incident de acest tip de la începutul invaziei la scară largă.

Printre riscurile de siguranță nucleară se numără și:

- Lipsa alimentării cu apă

Distrugerea barajului Kakhovka în iunie 2023 a lipsit centrala de principala sa resursă de răcire. În prezent, răcirea este asigurată doar de 11 puțuri arteziene, dar acestea sunt insuficiente dacă reactoarele sunt repornite.

- Dependență completă de alimentarea cu energie electrică

Chiar și în modul "oprită la rece", centrala necesită energie electrică pentru sistemele de monitorizare și răcire. Întreruperile repetate creează un risc direct de dezastru tehnologic.

- Restructurarea rețelei

Rusia construiește noi linii electrice între Mariupol și Berdiansk (peste 80 km) pentru a intercepta energia centralei. Ucraina și AIEA avertizează că acest lucru poate duce la punerea în funcțiune ilegală a centralei și poate reprezenta o amenințare din perspectiva siguranței nucleare.

În loc de concluzie

După cum putem vedea, activitățile Rusiei în teritoriile ocupate vizează exclusiv consolidarea propriului control militar și administrativ, nu dezvoltarea regiunilor în interesul populației locale. Și acest lucru poate fi observat nu numai în teritoriile ucrainene, ci în întreaga lume, oriunde există, prin varii forme, prezența Federației Ruse.

Articol scris de jurnalista ucraineană Anna Neplii / Imaginea din deschidere prezintă o clădire rezidențială din Mariupol pe care Kremlinul o folosește în scopuri propagandistice