O paralelă extrem de incitantă și tăioasă între SUA și URSS în perioada interbelică

Neal Stephenson ne propune în cel mai recent roman al său (Polostan, 2024) o paralelă extrem de incitantă și tăioasă între SUA și URSS în perioada interbelică. A revenit la romanul istoric după ce recent a dat un SF greu (Seveneves, 2015), un roman fantastic cu vrăjitoare contemporane (The Rise and Fall of D.O.D.O., 2017), un alt SF tehnico-social (Fall; or, Dodge in Hell, 2019) și obligatoriul SF ecologic (Termination Shock, 2021).

„Polostan” este primul volum dintr-o anunțată serie ce urmărește viața unei spioane care pendulează între SUA și URSS în perioada interbelică, pretext pentru abordarea unor teme grele. Stephenson merge pe un drum paralel cu cel călcat de Ernst Nolte în istorie. Și aici deviem puțin: Ernst Nolte a stârnit un ditamai uraganul când a venit și a demonstrat că naziștii și bolșevicii sunt cam de aceeași extracție dacă te uiți la fundamente și moduri de acțiune (Der europäische Bürgerkrieg, 1917–1945, 1987), doar liniile de despotism retoric diferite adoptate de cele două totalitarisme le fac să pară a fi chestiuni deosebite când în realitate ele erau în concurență și de multe ori se copiau reciproc. Altă teză a lui Nolte este că SUA și URSS au cam îngropat Europa în prima jumătate a secolului al XX-lea și nu prea este cale de scăpare la scară istorică. În sfârșit, disputa stârnită de Nolte a fost îngropată destul de repede și nimeni din Europa nu mai vrea să-și amintească de această discuție care a precedat căderea Cortinei de Fier și dizolvarea URSS, nu mai vorbim de ideea lansată de Nolte în 1991 că Israelul pare să devină un stat fascist care va recurge la un genocid împotriva palestinienilor (cum sună asta în anul 2025?!?)

Revenind la Stephenson: una din temele centrale este obsesia pentru progres a americanilor și sovieticilor în perioada interbelică, progres cu orice preț, progres de dragul mândriei progresului, nașterea unui cult cvasi-religios dedicat progresului. Progres de tipul ucenicului vrăjitor, cu aparate cu raze X care permit clienților să vadă cum le stă piciorul în interiorul unui pantof nou și îi cadorisesc și cu un cancer bonus (astfel de aparate chiar au existat în magazinele americane de încălțăminte până târziu în anii 50, dacă nu mă înșel). Stephenson induce niște paralele dure: oligarhia americană care folosește mecanismele capitalismului pentru a genera progres în ciuda riscurilor de tipul Marii Depresiuni versus oligarhia de partid din URSS care face exact același lucru, generează progres pe spinarea prizonierilor din Gulag sau a foametei generate pentru exterminarea culacilor ucraineni.

Revedem la Stephenson America din „Fructele mâniei” a lui Steinbeck, însă din perspectiva unui eveniment istoric mai puțin cunoscut la noi: marșul asupra Washingtonului efectuat în 1932 de Bonus Army, unde 43.000 de veterani din Primul Război Mondial, familiile lor și alți dezmoșteniți ai sorții au încercat să ocupe capitala SUA. Avem aici tot soiul de personaje, de la agitatori cominterniști trimiși de Moscova să fermenteze revoluția americană, la gangsteri, agenți federali și cow-boy – dar pentru pasionații de istorie nu poate scăpa asemănarea cu marșul asupra Romei al lui Mussolini sau puciurile lui Hitler și ale veteranilor germani din aceeași perioadă. Peste toate acestea plutește pretenția unora că ar controla progresul, că ar fi capabili să-l dirijeze și să creeze o lume mai bună în mod programatic. Dar avem deocamdată doar primul volum, vedem încotro merge povestea asta în următoarele.