Forțele pro-putiniste și revanșarde de la noi, susținute plenar și deschis de diriguitorii lor de la Kremlin, au reușit o coagulare și mobilizare exemplară. Rusia i-a adus pe același front comun pe exponenții săi mai vechi și mai noi – de la Voronin, Tkaciuk, Dodon, Greceanâi, Tarlev, Vlah până la Iv. Ceban, Stoianoglo, Chicu, Furtună, extensiunile politice șoriste s.a. Din păcate, lista este foarte mare pentru a fi deplin descrisă.
Chiar dacă se declară fariseic că sunt pro-europeni, din același front comun al forțelor revanșarde fac parte și “lingvistul” lui Voronin, Marian Ilici Lupu, pretinsul “tehnocrat” al lui Plahotniuc Tudor Ulianovschi, bufonul politic Usatâi, precum și alte partiduțe, care speculează în mod perfid cu valorile și idealurile noastre naționale. Același joc mizerabil îl fac și unii pretinși independenți, care-și arogă de o manieră penibilă exclusivitatea unei "conștiințe". Cameleonismul și ticăloșenia lor ajunge până acolo, încât unul dintre aceste partide chiar s-a declarat “partid liberal întregitor”, dar, în realitate, este un mare admirator și susținător al Victoriei Furtună și a aur-iștilor de dincolo și de aici. Toate aceste partiduțe și pretinși independenți cu finanțări obscure (mai ales la ultimele alegeri prezidențiale!), odată atașate la blocurile kuliokarului Dodon și Iv. Ceban, constituie un adevărat pericol pentru idealurile noastre naționale și valorile pro-europene.
Ce avem, în schimb, pe eșichierul național și pro-european? A conta pe faptul că diaspora ne va salva din nou a fost și este o mare eroare politică; bătălia principala trebuie să se dea aici, acasă. Crearea unui bloc comun al forțelor cu adevărat naționale și pro-europene ar fi înclinat balanța politică și electorală în favoarea acestora. Suntem într-o situație extrem de complicată și incertă din vina celor, cărora le revenea responsabilitatea primară de a forma blocul comun național-european. Doar diletanții politici pot avea acum certitudinea că vom obține cu lejeritate o majoritate parlamentară pro-europeană. Eventuala revenire, după alegeri, la formula de guvernare din 2019 – gen blocul “ACUM” și PSRM – ne îndepărtează, indubitabil, de posibilitatea reală de a deveni, până la sfârșitul acestui deceniu, parte componentă a zonei de stabilitate și prosperitate – UE. Europa democratică și-a manifestat deplina disponibilitate de a ne integra în lumea civilizată.
Cred că și în condițiile actuale există posibilități de contracarare a forțele pro-putiniste și revanșarde. Depinde de fiecare dintre noi cum ne raportăm la importanța diminuării acestui pericol iminent. Este mai mult decât evident că Moscova nu va cruța nimic pentru a-și atinge obiectivul de reîncadrare a Republicii Moldova în zona exclusivă de influență a Kremlinului, adică a “russkii mir/lumea rusă”, mai ales în contextul războiului barbar rusesc împotriva Ucrainei.
În aceste circumstanțe politice și electorale foarte complicate, cum ar fi cel mai indicat să procedăm? Aceasta-i întrebarea momentului!