Nu există lepră bisericească mai toxică decât analfabetul vizionar

Nu există lepră bisericească mai toxică, mai vătămătoare de suflete, de conștiințe și de minți decât analfabetul vizionar, dar strategic, cel care nu stăruie în smerenie, tăcând, ci în necunoaștere ca sursă de cunoaștere proclamată incontinent. Apofaticul pe dos, cel care ne spune ce să înțelegem, la virgulă, din tot ceea ce este greu, dacă nu imposibil, să înțelegem, omenește vorbind, adică limitați geografic și nu doar. Este cel care ne face un serviciu katafatic necerut și mânjit de toate elucubrațiile posibile. 

Maimuțărind Sfinții, această tipologie sugerează că este în posesia privilegiată a hărții scurtăturilor către Adevăr, că ne face, la o adică, marele și nemeritatul hatâr de a ne scuti să batem drumul lung, convențional. În oglindă, este aceeași falsă autoritate pe care analfabetul sintetic - de la sinteză! - o insinuează în fața unui public aflat în plin proces de aflare, de învățare. "Nu vă pierdeți vremea, citind, că vă spun eu cum stau lucrurile!" 

Iar cum consumatorii de conținuturi digitale fulgurante de pe rețele - scurte citate sau filmulețe - sunt asemeni unor pui de cuc abandonați, succesul leprelor astea este garantat. Ele nu te pun pe gânduri, ci pe fapte, te somează chiar, nu îți deschid orizontul, ci îl vopsesc în decorul prestabilit, nu îți încurajează libertatea, ci o leagă cu trei noduri de determinări "ontologice", gen neam, suveranitate, glorie, străbuni, glie și altele de felul. 

Că este conștiință istorică și/sau fundament spiritual, pe orice pun mână și pe orice temă deschid gura, leprele zise bisericești emană deja otrava excepționalismului, a unicității, a ur-ur-originii, toată lumea și a ei istorie fiind, de fapt, o clepsidră întoarsă mișelește: dinspre noi au plecat toți ceilalți, de aici pornind s-a format universul, consecința fiind că, deschizând iarăși ușa Raiului, abandonat rușinos de Adam și Eva, te întâmpină taxiurile de la Otopeni. 

În fine, până la aberațiile (acesta este termenul tehnic) pe care le mai sloboade, din ce în ce mai puține, inteligența artificială, marea zăpăceală sau resetarea pe dos are loc prin aceste goarne. Nu, nu este un fenomen nou în istoria Bisericii lui Hristos. Deja din primele secole, pe măsură ce generațiile se succedau și Împărăția lui Dumnezeu nu se instaura prin erupție, văzduhul credinței a fost traversat de tot felul de falși profeți, anunțați chiar de Domnul care dorea să ne pună în gardă. 

Concluzia este tot evanghelică: să ne menținem mintea trează, conștiința vie și inima caldă, să rămânem realiști, ai timpului dat și ai veșniciei deopotrivă, iar setea după Dumnezeu să nu o ostoim cu băuturi vopsite. Chiar dacă, precum în sticlele cu apă minerală de mega fitze, plutesc foițe mici de aur. 

Doxa și Detox!