În vreme ce lucram chiar și la lăsarea serii la un triptic, o aud pe Cristina din casă, cu o doză de ironie:
– Tu de ce nu te-ai lipit niciodată de vreun consiliu de administrație?
Bună întrebare. Ce să zic? De prost? În șapte ani de demnități publice, la Cotroceni și Palatul Victoria nu m-a tentat această "modă", precum nici cea a absolvirii celebrului Colegiu Național de Apărare, pepiniera de recrutare a politicienilor și jurnaliștilor de către servicii. Alta ar fi fost soarta mea, dacă... dar pe mine mama m-a învățat să nu mint și să nu fur. Poate de aia acum stau și fac triptice pentru viitoare osuare ale martirilor din lagăre, fiind angajat ghid pe salariul minim la Mănăstirea Dervent (mie nu au din ce-mi tăia), deși am absolvit cursuri de perfecționare destinate funcționarilor înalt calificați în USA, am un doctorat în istoria Securității, sunt expert arheolog, am fost consilier în probleme de securitate națională samd. Teancuri de diplome și plachete, într un colț.
Tripticul însă... Conține și el singurul consiliu de administrație adevărat, pe care-l știu: cei 12 apostoli și Iisus răstignit pe cruce, închipuiți din cuiele găsite în această vară la Salcia. și așezați într-un triptic din lemn îmbrăcat în foiță de aur. Îmi place între acești Apostoli din lagăr. Discuțiile dintre ei nu sunt despre deficitul bugetar, ci acela sufletesc. Am vorbit toată ziua cu ei, cât am lucrat.
Acum e liniște în mine, am încheiat primul triptic din această vară. Și aud 12 inimi bătând în cer.