Dealerul legal: când statul pariază împotriva propriilor copii

Acum ceva timp, ProTV avea o campanie intitulată "Tu știi ce mai face copilul tău?", o campanie care nu țintea neapărat subiectul jocurilor de noroc, dar care se poate adresa inclusiv părinților de azi. Așadar, voi știți (cu) ce se mai joacă copiii voștri?

O veste relativ bună vine din partea Consiliului Național al Audiovizualului, care anunță faptul că persoanele publice nu vor mai avea voie să facă reclame la jocuri de noroc. Unii se întreabă de ce nu interzicem jocurile de noroc cu totul, dar eu zic că e un început bun. Faptul că nu sunt interzise are legătură și cu suma de jumătate de miliard de euro care se adună anual la buget în urma unui cerc vicios care exploatează lipsa de educație și de opțiuni a unei părți din populație. Cum sună jumătate de miliard de euro la buget? E o sumă bunicică din care s-ar putea face 14 spitale (dacă ne luăm după spitalul de 35 milioane de euro făcut de asociația Dăruiește Viață, căci alt spital construit integral n-avem ca referință). S-ar mai putea construi școli, creșe, drumuri, dar la fel de bine se pot plăti și sporuri, pensii speciale și alte beneficii pe care nu cred că le vedem întoarse înapoi.

Salvați Copiii a venit recent cu o campanie în care apar adolescenți sportivi portretizați responsabil, tocmai pentru că nu promovează jocurile de noroc. O poziționare isteață, coerentă, cu un mesaj clar și rarisim: că integritatea încă există și că performanța nu înseamnă să te vinzi pentru un contract publicitar, ci să rămâi fidel unor valori poate clasice, dar sănătoase.

Contrastul e aproape prea bun ca să fie adevărat. Dacă scopul unui joc de noroc este să te îmbogățești rapid, pe baza unui algoritm care nu ține de tine, ci de… "noroc", sportul presupune exact opusul: disciplină, sacrificiu și, dacă reușești un "combo" bun de muncă și talent, reiese o sumă decentă de bani, care oricum nu rămâne prea mult timp cu tine pentru că urmează alt cantonament, altă deplasare, altă cheltuială.

Ce ironie a sorții ca sportivii să facă educație morală într-o țară în care sportul e tratat ca o glumă proastă. Sportivii trag de fiare, statul trage de timp. Acolo unde alții văd potențial, România vede doar "cheltuieli inutile". Nu e nimic spectaculos în a antrena un copil zece ani ca să ajungă pe podium, mai eficient e să bagi banii în niște bannere luminoase cu "Jackpot garantat" și să numere ANAF-ul redevențele. Ce rost are să finanțezi o sală de sport când poți face din aceeași sumă un clip cu un manelist, un influencer și o roată a norocului?

La noi, sportul nu e o investiție, e ce rămâne pe fundul oalei după ce se arde orezul. Și performanța e opțională. În schimb, dacă îți vinzi imaginea pe un contract cu o casă de pariuri, nimeni nu te mai întreabă câte medalii ai. Te apreciază că "ai monetizat bine".

Și ca să rămânem în ton, poate știți că jocurile de noroc sunt scutite de TVA. Adică statul nu doar că încasează redevențe consistente din ele, dar le și protejează fiscal, ca pe o specie rară. În loc ca statul să protejeze cetățeanul de jocurile de noroc, a ajuns să protejeze jocurile de noroc de cetățean. Da, ok, conform directivelor europene, asta poate părea normal. Dar n-am văzut statul să dea vreun semn că are voința politică să se lupte pentru a schimba ceva. Nu l-am văzut căutând soluții, deși ar putea foarte bine să găsească o formă prin care să introducă TVA, mai ales în contextul deficitului bugetar și al apelurilor tot mai frecvente la echitate fiscală. Am folosit ordonanțe de urgență pentru orice, de la panseluțe, la pensii speciale. Sunt sigură că am putea găsi una și pentru a le lua băieților TVA-ul de la jocurile de noroc. Să vedem cum sunt diferențiați consumatorii în funcție de forma jocului, să cerem avize de conformitate de la Comisia Europeană, să evităm litigiile și să-i taxăm. Nu e imposibil. Întrebarea e simplă: aveți curaj?

Până atunci, ați văzut? Jumătate de miliard de euro, bani scutiți de TVA. Nu înțeleg de ce nu a spus până acum CCR că patronii jocurilor de noroc au dreptul de a participa în CSAT. Cu o asemenea contribuție la buget și la destabilizarea socială, ar merita măcar un loc consultativ lângă SRI și MAPN.

Dar ca să revenim la copii și ce mai fac ei: ar fi foarte bine ca statul să ia în serios această problemă a adicțiilor și a jocurilor de noroc. Copiii au nevoie de educație financiară și de conștientizarea pericolului psihologic pe care astfel de activități îl au asupra creierului în formare. Iar vedetele care s-au îmbogățit de pe urma unor astfel de reclame, scuzându-se că responsabilitatea aparține consumatorului și nu protagonistului din spot, ar merita să fie scoase de pe toate afișele concertelor și din toate podcasturile. Spiritul mercantil construit pe suferința unor oameni, complet legalizat și îmbrăcat în luminițe colorate, nu are ce căuta lângă geniul artistic, indiferent de miză, sumă sau contract.

Altfel, te aliniezi perfect cu dealerul care își cere scuze că vinde stupefiante, dar susține senin că nu l-a obligat nimeni pe consumator să le ia.

Protejați-vă copiii și aveți grijă de ei! Îmbogățirea prin jocuri de noroc este doar o formă modernă de înșelătorie cu acordul statului. Un drum scurt, luminat artificial, care se termină invariabil în întuneric.