Nici eu nu înțeleg de ce unii merg pe/după fentă, ca să mă exprim astfel, în condițiile în care figura marelui ierarh greco-catolic nu are nevoie de îngroșări artificiale ale profilului său ca și cum angajamentul și martiriul nu ar fi suficiente, iarăși ca să mă exprim impropriu. Iuliu Hossu rămâne emblematic orice am mai zice noi, azi. Precum Inochentie Micu Klein al cărui sarcofag aveam să îl văd, după anii 90 ai secolului trecut, în pivnița cu murături a unui ordin monahal greco-catolic ucrainean, la Roma.
Un episod sugestiv, lămuritor: după ocuparea de către trupele hortiste a Transilvaniei de Nord, ambii ierarhi clujeni, Hossu și Colan, au rămas în orașul ocupat, au încercat să facă apel la rațiune, fiind în schimb supuși la umilințe. Erau într-o frățietate morală și religioasă exemplară – detalii AICI.
Legat de salvarea fraților evrei de trenurile morții, un alt ierarh, ortodox, alături de alții, a fost cu adevărat implicat, fiind declarat "drept între popoare". Este vorba despre Tit Simedrea al Cernăuților, un prieten ulterior al pe atunci tânărului Bartolomeu Valeriu Anania – detalii AICI.
Până acum, legat de comunitatea evreiască din România, am avut onoarea și bucuria să îl cunosc bine pe Aurel Vainer, o figură calmă, neconflictuală, care îmi citea consecvent rubrica din Adevărul și cu care mă întâlneam mereu, la Guvern sau la Parlament, în atmosfera unei complicități creatoare. Nu era absolut deloc de acord cu exagerarea unor aspecte, spunând clar că antisemitismul nu trebuie provocat și cu atât mai puțin întreținut. Oricum, după cum știm, sunt deja destui duși cu capul care văd în "evrei" sursa răului. Vexler ar avea multe de învățat de la el, chiar și cu întârziere.