Solidaritate pe persoană fizică, profit pe rețea organizată

Una dintre găselnițele de geniu apărute la consultările de la Palatul Cotroceni, acolo unde se discută cum să mai stoarcă niște bani pentru a reduce deficitul bugetar, se numește taxa solidarității. În practică, guvernul vrea să impoziteze salariile care trec de 10.000 de lei și pensiile care depășesc 2.500 de lei, iar banii ar urma să ajungă la sănătate. Ideea vine direct din programul de guvernare al PSD. Așchia nu sare departe de trunchi, pentru că ideea mai apăruse și în vremea lui Ponta, când se vorbea despre impozitarea salariilor peste 1.000 de euro.

Ultimele mele texte au fost critice, pe bună dreptate, la adresa celor care guvernează sau se pregătesc să o facă. Modul în care își propun să strângă cureaua este complet lipsit de orice urmă de responsabilitate și în niciun caz nu poate fi numit echitabil.

Eu sunt de acord cu taxele atâta timp cât banii se întorc în societate sub forma unor servicii mai bune pentru mine și pentru toți cetățenii. Însă în ultima perioadă am plătit pentru o pizza medie ca alții să mănânce o pizza mare. Nici măcar nu am fost la masă când s-a mâncat. De fapt, am impresia că am plătit pentru un meniu destul de scump, iar eu am primit doar aperitivul. Și asta se întâmplă de ani buni. La fel ca voi.

Solidaritatea, din păcate, este înțeleasă complet greșit în acest context. Am fost solidară și până acum. La fel ca mulți dintre voi. Pentru că din solidaritatea noastră se strâng lună de lună bani la buget, se plătesc salarii, pensii, contracte cu statul și achiziții de ultimă oră. Aș fi putut și eu să aleg calea marilor evazioniști, să nu mai plătesc nimic și să rămân cu toți banii în buzunar. Doar că marii evazioniști nu sunt vânați, ci protejați. Politicienii îi cunosc, serviciile îi țin aproape, statul le ține dosarele la păstrare până se prescriu. ANAF închide ochii, de obicei din greșeală, uneori din prietenie.

Și uite așa, solidaritatea noastră devine mană cerească pentru unii, iar pentru noi nu mai rămâne nici firimitura.

Dragi politicieni, vreți să vă spun ceva? Românii sunt solidari fără să aștepte ceva la schimb. Așa este omenia românească și spiritul de ajutor când chiar trebuie să ajutăm. Știți când am fost solidari și nu ne-a părut rău? Când, din banii noștri, am ajutat Dăruiește Viață să facă primul spital construit în ultimii 35 ani pentru copiii oncologici. Cu ce a participat statul? Doar cu terenul, în rest cu piedici pentru fondatoare. Știți când am fost solidari? Când la inundațiile din Galați și Vaslui din 2024 și cele din primăvara lui 2024 din Moldova, oamenii au pus bani, alimente, haine, pentru familiile afectate. O să spuneți că Guvernul a plătit ajutoare pentru familii. O să vă zic că ajutoarele au fost date tot din banii noștri. Când președinții de consilii județene ar fi trebuit să se ocupe de investiții în canalizare și modernizarea zonelor, pentru a evita sau a reduce cât mai mult pierderile. Și exemple mai pot fi. Căci unde statul nu a făcut, și-a luat românul de la gură pentru a ajuta.  

Și pentru ce să fim, băieți, solidari?

Pentru Nicușor Constantinescu, baronul de Constanța, condamnat pentru abuz în serviciu, care a condus județul ca pe propria moșie? Pentru contractele umflate, salariile aberante și sinecurile distribuite la neamuri, în timp ce infrastructura era praf, iar spitalele o glumă proastă?

Pentru Nelu Iordache, regele asfaltului care a încasat sute de milioane din bani publici pentru autostrăzi abandonate sau niciodată începute? Pentru drumurile care se opresc în câmp, dar din care s-au plătit comisioane grase și vacanțe exotice?

Pentru Bogdan Olteanu, fost politician de vârf și viceguvernator BNR, condamnat pentru că și-a folosit influența ca să rezolve numiri în funcții strategice contra unor sume frumoase? Să fim noi solidari ca să își încaseze liniștit pensia de lux?

Pentru Lucian Duță, fost șef CNAS, care a luat șpagă de milioane pentru contracte IT? Contracte din care s-au făcut softuri care cad zilnic, blocând întreg sistemul sanitar? Să plătim noi mai mult la sănătate, în timp ce sistemul funcționează cu pixul și copierea la xerox?

Pentru Neculai Onțanu, primar etern al Sectorului 2, implicat în tranzacții cu terenuri primite ca mită și în afaceri de clan, dar mereu prezent prin curțile sistemului, ca un soldat de nădejde?

Pentru Unifarm, compania de stat care în pandemie făcea profituri din suferință, vânzând măști la suprapreț și derulând contracte prin intermediari de casă? Să plătim noi în plus la sănătate, ca să se mai facă o afacere în caz de criză viitoare?

Pentru Blue Air, care a primit zeci de milioane de euro de la stat fără garanții, doar pentru că promitea că nu închide? Promisiune neonorată, bineînțeles. Și nici banii nu s-au mai întors.

Pentru City Insurance, companie RCA care a încasat ani de zile polițe de la milioane de români și, când a fost cazul să plătească daune, a băgat totul sub preș și a dat faliment spectaculos? Cine a plătit până la urmă? Statul. Adică tot noi.

Pentru Euroins, varianta 2.0 a aceluiași film prost, cu aceleași pagube și aceeași inerție a instituțiilor care au închis ochii? Pentru că protecția era mare, iar clienții mulți și naivi. Așa că banii au curs, iar la final nota de plată a venit tot la noi.

Pentru ANAF, care face razii în piețe, dar nu poate colecta miliarde de lei din TVA și impozite de la companii mari? Care își reneagă complet misiunea și funcționează mai degrabă ca instrument de intimidare a micilor contribuabili, decât ca pilon de susținere al statului?

Dacă scopul taxei de solidaritate este să strângeți mai mulți bani la buget pentru sănătate, atunci hai să vorbim serios. Există soluții. Una evidentă: rezolvați corupția din sistemul medical. De ce nu vorbiți despre ea? De ce nu puneți degetul acolo unde doare cu adevărat? De ce nu deschideți gura când vine vorba de jaful legalizat care se petrece zilnic sub halate și pe fonduri publice?

Rezolvați cu UMF-istanul, feudele universitare unde posturile se moștenesc din tată în fiu, iar rezidenții sunt obligați să aducă "atenții" ca să învețe meserie. Faceți curățenie în sistemul de educație medicală, acolo unde mita și nepotismul au devenit criterii de selecție mai solide decât competența.

Rezolvați cu medicii care lucrează simultan la stat și la privat, dar care își transformă cabinetul de la spital în anticameră pentru clinica privată. Pacienții sunt văzuți formal la stat și tratați pe bani grei în privat. Cum e posibil ca acest sistem paralel să fie tolerat de decenii? Cu cazul Cătălin Cîrstoiu ce se mai aude? S-a terminat ancheta? S-a prescris? Sau s-a tras linie, că era om de partid și se apropia campania?

Și câți alții or mai fi, necunoscuți și protejați, în fiecare spital din țară?

Ați avut tupeul să impozitați bacșișul din HORECA, că acolo era simplu. Chelnerul lasă bon, clientul plătește cu cardul, Fiscul e fericit. Dar ia încercați să impozitați și spaga din spitale. Să vedeți ce colectare iese. Să vedeți ce excedent bugetar aveți după primele șase luni. Dacă tot nu puteți diminua corupția, măcar jucați cu ea.

Dacă ați face asta, dacă ați pune ordine reală în sistemul medical, poate că nici n-ar mai fi nevoie să recuperați TVA-ul de la un croitor din provincie sau de la o florărie de cartier. Poate că n-ar mai fi nevoie de taxe noi, pentru că ați avea bani suficienți doar din ceea ce azi pierdeți prin gaura neagră numită "sistem".

Dar pentru asta ar trebui curaj. Ar trebui să vă legați de rețele, nu doar de pensionari. Să vă luați de băieții care fură organizat, nu de contribuabilul care mai face un ban cinstit. Și sincer, ăsta nu prea pare genul vostru.

Iar când veți începe, băieți, să vă luptați cu mahării din sistemul medical, când o să vă văd că mușcați din ei cu poftă, nu cu menajamente, când o să vă văd că vă luați la trântă cu directorii din Ministerul Sănătății, nu cu portarii și asistentele, când conducătorii de facto ai ministerului nu vor mai sta blindați în funcții și nu vor mai lua salarii obscene pentru obediență politică, când Georgeta Bumbac n-o să mai încaseze 11.782 de euro brut din salariul de director plus indemnizațiile din consiliile de administrație, printre care Administrația Canalelor Navigabile, ca orice specialist din Ministerul Sănătății care se respectă, când toate concursurile din spitale nu vor mai fi scrise dinainte și câștigate de cine trebuie, când managerii de spitale vor avea criterii reale de performanță și nu vor fi numiți pe bază de carnet de partid, atunci poate o să fim noi cei care vă rugăm să ne luați bani în plus, dar nu pentru un loc în față la trânta cu sistemul, ci pentru că am înțeles cât de greu și periculos este să te iei de mamuți corupți, care nu doar că sug bugetul, dar sunt în stare să-și folosească influența ca să-ți intimideze și familia dacă le atingi interesele, pentru că da, așa lipsiți de solidaritate cum ne credeți, știm foarte bine ce înseamnă să te pui cu sistemul, știm că nu e ușor, știm că doare, știm că îți rupe nervii și uneori viața, dar știm și când nu o face nimeni și să fiu a naibii dacă voi păreți că o faceți, băieți, așa că nu, nu veți vedea solidaritate de la noi.

Lucia-Maria Udrescu este economist, contabil & auditor financiar, doctor în contabilitate. Cetățean care nu stă deoparte.