5 iunie 1950. E condamnat la moarte partizanul mehedințean Nae Trocan / ”Sunt anticomunist, sunt pentru credința în Dumnezeu, Țară și neam, monarhie până-n măduva oaselor, că am fost român, sunt român și vreau să mor român” / Istorii scrise cu sânge

Născut în 1923, în satul Peșteana, jud. Mehedinți, Nicolae ”Nae” Trocan (foto sus, din adolescență și apoi de la Securitate) a fost ofițer de aviație și parașutist în timpul războiului, luând calea codrului în primăvara lui 1949, după ce răspunsese virulent șicanelor la care organele comuniste locale începuseră să-i supună familia. 

În lupta de partizani l-a urmat vărul său din Șovarna, Nicu Vulcănescu, os de stirpe boierească – Nicu avea să moară într-o ciocnire cu trupele de Securitate, în pădurea Noapteșa. Nae Trocan va continua pe cont propriu rezistența cu arma în mână, fiind totuși afiliat atât partizanilor supraviețuitori ai Grupării ”Uță” (Banatul montan), cu care s-a întâlnit din când în când, fără a rămâne alături de ei, în munți, cât și organizației Mișcarea Română de Rezistență, inițiată de învățătorul Dumitru Totir (foto jos), muncitorul Dumitru Năsărâmbă și avocatul Gheorghe Florescu (această organizație subversivă active în zona Mehedințiului). 

În 1950 are loc un proces al organizației Mișcarea Română de Rezistență. Prin sentinţa 458 din 5 iunie 1950, Nicolae Trocan este condamnat la moarte în contumacie. În ciuda acestei condamnări, partizanul continua să cutreiere, deghizat, regiunea din Gorj și până la Turnu Severin, îngrozind trupele de miliţie și Securitate. 

Pe capul lui Trocan se pusese o recompensă de 100.000 lei, sumă care însemna foarte mulți bani în acele vremuri. Treptat, partizanul devenise un personaj de legendă, îndrăgit de populaţie, care îl asocia cu haiducii de odinioară, deși Trocan se trăgea din os boieresc. Perescutați de comuniști, sătenii îl ajutau și-l prețuiau pentru anticomunismul lui exprimat public. 

(Partizanul martir Nae Trocan, foto de la Securitate)

În mai 1952 este capturat profesorul Dumitru Totir. Nicolae Trocan va continua să se ascundă în zona Cătune-Valea Perilor din judeţul Gorj, unde a fost arestat la 27 august 1952, fiind trădat de vechi prieteni din copilărie – învăţătorul Boulescu şi Ticu Chiţimia. Aceștia, în locul recompensei la care sperau, au fost condamnaţi pentru omisiune de denunț şi găzduire. 

Procesul a avut loc la Craiova, în noiembrie 1952, unde se găseau arestaţi câteva sute de oameni. Despre aceștia, Nicolae Trocan a declarat că nu au ştiut nimic despre scopul acţiunii lui. În declarația dată de el la Securitate, a scris următoarele: 

„Subsemnatul Nicolae M. Trocan, cu domiciliul în trecut, în comuna Zegujani, judeţul Mehedinţi, astăzi nestabil în judeţul Gorj, fiind major, conştient de urmările ce vor decurge şi în deplinătatea facultăţilor mintale, declar: sunt anticomunist, sunt pentru credinţa în Dumnezeu, Ţară şi Neam – monarhie – până-n măduva oaselor. Declar că am fost român, sunt român şi vreau să mor român, că sunt împotriva tuturor străinilor, fie de orice neam ar fi, care prin dictat doresc să pună sistemele lor sociale, politice şi culturale în dauna poporului nostru, a originilor noastre, a obiceiurilor noastre. Şi mai pe scurt, sunt trup şi suflet din trupul ţării mele. Aceasta-mi este declaraţia pe care o semnez. (ss indescifrabil, Nicolae Trocan, 19.06.1952) 

Vă rog să ataşaţi scrisoarea cât şi declaraţiile mele în original, dacă se poate, dosarului meu de la Curtea Marţială Craiova. Am această satisfacţie, domnule şef, că oricare ar fi rezultatul cu mine, am ajutat şi eu, fie chiar cu o pietricică, la clădirea edificiului România democrată. În înţelesul adevărat al cuvântului meu de mâine, fie ca generaţiile viitoare să ia pildă de sacrificiile noastre, de beneficiile noastre, de care sunt şi mai mândru”.

Prin sentinţa 307 din 26 noiembrie 1952, Nicolae Trocan a fost condamnat la moarte, fiind executat pe 20 iulie 1953, în ziua de Sfântul Ilie, la Penitenciarul din Craiova. Veșnica sa pomenire!