La final de zi (despre Republica Moldova)

Cunoaștem, majoritatea de la televizor, eu, de pe teren, ce luptă inegală se duce între forțele pro-europene, nu mereu inspirate, și cele pro-ruse, mereu finanțate abundent, în Moldova de peste Prut.

Biserica Ortodoxă de la București a avut o abordare atentă de-a lungul deceniilor, tocmai pentru a nu da apă la moara celor care acuzau România de revizionism. 

Concret, nu am activat vechile eparhii, istorice, și nici nu am trimis episcopi. Decenii, Mitropolitul Petru al Basarabiei a fost singurul "pion", oricum șubred din toate punctele de vedere.

Cu inteligența lui caracteristică, PF Daniel a intuit momentul în care să întărească legătura dintre cele două Moldove, trimițând episcopi sau, în oglindă, să pună basarabeni, precum la Londra, în funcții înalte.

Curând, ajuns din urmă de vârstă, Mitropolitul "nostru" Petru și-a dorit și a ales un episcop vicar în persoana starețului de la Sihăstria Putnei, actualul PS Nectarie de Bogdania.

Toate bune și utile, strategice chiar, dacă nu ar fi intervenit invidia aproape feminină a unui Veniamin Goreanu care deja se vede urmaș al lui Petru. 

Una peste alta, "politica" bisericească de personal din Republica Moldova este profund deficitară, păguboasă chiar. Ceea ce rușilor le convine de minune. 

Doxa!