Se întâmplă pentru prima dată de la Revoluția anticomunistă din 1989 și destrămarea URSS din 1991, când cele două state românești, România și Republica Moldova, riscă să ajungă aproape concomitent sub regimuri pro-rusești neocomuniste.
O astfel de perspectivă sumbră ar comporta niște riscuri inimaginabile pentru toți românii, de pe ambele maluri ale Prutului. De fapt, ar fi nu numai un dezastru intern în România și R.Moldova, ci și o adevărată tragedie pentru națiunea română care s-ar pomeni astfel din nou despărțită de piticii neostaliniști și neoceaușiști de la Chișinău și București.
Vom reveni la vremurile de isterie ale așa-zisei “democrații populare” în dreapta Prutului, precum și la neocomunismul moldovenist în stânga Prutului. Vor fi două regimuri care vor conlucra nu pentru a apropia românii, ci pentru a-i dezbina și a-i ține cât mai departe pe unii de alții. De asemenea, aceste regimuri nu vor lucra pentru a-i uni în Europa, ci pentru a-i alinia în lagărul neosovietic putinist.
Vom reveni la situația când românofobia va fi literă de lege la Chișinău, iar intelectualii basarabeni din România lui Simion vor fi vânați, turnați la FSB-ul lui Narîșkin și deportați înapoi în gubernie, precum s-a întâmplat cu profesorii basarabeni vânați altădată de KGB chiar în România.
De o parte și de alta a Prutului vor sta patrule de milițieni care vor pune tone de întrebări românilor despre scopurile de călătorie, exercitând presiuni psihologice pentru ca aceștia să refuze să mai treacă, în cele din urmă, dintr-o Românie în alta.
În România și R.Moldova vom asista la un exod masiv al creierelor, pentru că nimeni nu-și va dori să își valorifice cunoștințele și să își construiască o carieră în niște gubernii rusești fără niciun viitor, conduse de lideri semianalfabeți cu legături la Moscova. Școlile vor rămâne fără profesori, iar din ce în ce mai mulți copii nu își vor mai avea alături părinții, care vor fi nevoiți efectiv să fugă în Occident pentru a-și hrăni sau îmbrăca fiii și fiicele de acasă.
Cu siguranță, majoritatea absolută a studenților, după absolvire, vor lua calea statelor libere, democratice și dezvoltate, de regulă destul de departe de România și Basarabia noastră, lăsându-și în urmă, în singurătate, părinții și bunicii. Medicii noștri, din stânga și dreapta Prutului, nu vor mai sta prea mult pe plaiurile mioritice, vor merge cât mai departe spre Vest, iar asta este de netăgăduit.
Toate aceste pericole ar putea deveni o realitate. Depinde doar de românii din dreapta și stânga Prutului ca la 18 mai și 28 septembrie să prevină un dezastru care, din păcate, pare a fi din ce în ce mai previzibil.